Unde e, acasa?

Unde e, acasă? Acasă să fie oare locul în care ai copilărit, locul în care ai atâtea amintiri și la care te întorci mereu cu drag? Ce miros are ,,acasă? Să fie oare mirosul cozonacilor sau a sarmalelor gătite cu atâta dragoste și pricepere de mama ta?
Pentru unii, acasă e casa bunicilor de la țară, casa în care bunicii i-au răsfățat și crescut până au plecat la școală, locul special în care aventurile erau la tot pasul.

Am găsit aceste versuri pe un site, mi se par demne de mamele model:

Când simt că sunt supărată,

De griji şi oboseală încărcată,

Mă întorc la casa părintească,

Ca măicuţa mea bună să-mi vorbească.

Stăm de vorbă, până-n miez de noapte,

Vorbim despre tot, şi despre toate,

Îi spun mamei ce m-a supărat,

Iar ea mă linişteşte cu un sfat.

Oricând găseşte o vorbă bună

Şi mi-o spune ţinându-mă de mână,

Cum făcea când eram micuţă,

În a ei ogradă, o fetiţă.

Nu ştiu mamă, cum mai poţi,

Să-ţi ajuţi copiii toţi?

Că anii repede au trecut

Şi tu ai îmbătrânit.

Pentru mine, ACASĂ va fi de-acum încolo o mică garsonieră în care mă voi simți liberă, neîngrădită de nimeni,mulțumită.ACASĂ este un nou început, locul în care voi simți că renasc,locul în care pot începe să visez.