Blogtag-o altfel de platformă

 La început a fost cuvântul. Aşa spune Biblia, aşa o spun toţi învăţaţii. Nu existau telefoane, nici gadgeturi moderne, nici bloguri, nici renumitul feisbuc.Era poate mai bine, alţii spun că era mai rău. Fiecare perioadă are şi părţi bune şi părţi rele, tehnologia nu a făcut rău nimănui, însă tehnologia nu ar trebui să ne înstrăineze, să ne facă să uităm de contactul cu lumea reală. 

De când am acest blog, am descoperit oameni minunaţi cu poveşti de viaţa grozave, oameni de la care pot învăţa ceva zilnic, şi pe care într-o zi chiar mi-aş dori să îi pot cunoaşte personal. 
Recent am descoperit un grup de oameni cu multă iniţativă, care se ocupă cu publicitatea pe blog. M-am întrebat sceptică, oare de ce am nevoie de promovare? Unii fac blogging din simplul motiv de a face bani, dar obosesc cititorul cu mult prea multă publicitate plătită.  Alţii ca mine, fac blogging doar pentru că astfel se pot îmbogăţi în primul rând spiritual. Tocmai de aceea, mi-am spus că puţină promovare a umilului meu blog nu strică, şi am participat la una din campaniile acestui site. Pot spune că am fost îndrumată la tot pasul, că am primit feed-back la orice întrebare, sau nelămurire de-a mea, şi mai ales am găsit multă seriozitate şi oameni dornici ca şi mine să înveţe mereu, şi mereu. Ba mai mult, am şi câştigat la unul dintre concursuri, ba chiar am impresionat juriul cu una dintre postările mele :))
Sunt şi ei la început de drum ca şi mine, însă campaniilor lor advertoriale dovedesc seriozitate şi o foarte mare grijă în alegerea campaniei perfecte. Ştiu ce vor, şi oferă advertoriale de calitate, şi de ce nu şi premii frumoase. Ţin minte că până să particip la unul dintre concursurile organizate de ei, am participat la un concurs legat de genţi, am fost stupefiată să văd cine a luat locul I, o tipă care scrisese la propriu o mare abureală, iar părerea nu a fost doar a mea, ci şi a celorlalţi concurenţi.

Vremurile s-au schimbat, ne schimbăm şi noi cu timpul, alegem să trăim în prezent, sau ne plafonăm în trecut. Bloggingul a devenit un mijloc modern prin care ne promovăm ideile, gândurile, o modalitate prin care intrăm în contact cu atâţia şi atâţia oameni. Iar acesta e farmecul lumii moderne, vedem, citim, simţim atâtea printr-o simplă navigare pe net. Cuvântul nu mai circulă doar prin viu grai, ci şi pe cale virtuală, atingem suflete cu simple poveşti, şi ne lăsăm atinşi de alte suflete cu poveşti de viaţă la fel de impresionante. E ca un cerc al comunicării din care fiecare are ceva de învăţat. Aşa este şi cu aceasta platformă, oferă campanii de promovare atât pentru cei care doresc să se promoveze contra cost, dar oferă şansa şi bloggerilor să participe la diferite campanii, unde nu doar îşi promovează blogul, dar pot şi câştiga premii tentante. 

O furnică duce-n spate

Postarea participă la REFLEXII ÎN OGLINDĂ

Castelul Matsumoto-Japonia

sursa

Postarea participă la MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE

Reflecţii de viaţă

A fost o perioadă agitată, de fapt cam ultimii 4 anii au fost. N-aş vrea să vă plictisesc cu prea multe detalii despre ce a fost, pentru că ar trebui să scriu vreo 4 cărţi. Atunci când credeam că lucrurile nu se vor aşeza, întrezăresc timid o speranţă, o rază de soare.Sper din tot sufletul, ca lucrurile, încet, încet să o ia pe făgaşul normal. 

Ieri, am primit o lecţie foarte importantă, de fapt mai multe. 
Am realizat că: 

-sunt mult prea RADICALĂ şi acest lucru nu mi-a adus tot timpul beneficii. 

-am un om minunat lângă mine care mă iubeşte necondiţionat.

-am în viaţa mea două suflete fără de care nu-mi imaginez viaţa: copilul şi soţul meu.

-părinţii întotdeauna te vor ierta indiferent de greşelile pe care le faci.

-viaţa e atât de scurtă şi fiecare minut alături de cei dragi trebuie preţuit.

-dacă ceri, nu ţi se va da cu sacul, dar Dumnezeu îţi va crea calea spre a-ţi realiza visele.

-sunt unii oameni care nu îmi merită nervii şi timpul pierdut.

-greşelile trecutului se pot reflecta în prezent, chiar şi în viitor, doar că eu nu pot trăi în trecut, iar cei care vor să mă tragă în jos nu vor putea s-o facă pentru că liniştea mea sufletească şi a familiei mele e cu mult mai importantă decât orice.

-sunt oameni care vor să mă doboare cu orice preţ, din simplul motiv că viaţa mea e cu mult mai bună decât a lor, dar trebuie să tratez totul cu mult calm şi pasivitate. Indiferenţa e cea mai bună armă împotriva unui prost.

Vă îmbrăţişez pe toţi şi pe toate cu drag şi vă mulţumesc pentru toate gândurile frumoase. Vă ofer în dar câte o căpşunică virtuală.

Postarea participă la Buna dimineaţa soare!

Amintiri de primăvară

Postarea participă la Miercurea fără cuvinte

Reflexii artistice..Jim Warren

Picturi realizate de Jim Warren

sursa imaginilor

Postarea participă la REFLEXII ÎN OGLINDĂ

DOCTORII MĂCELARI

Recent am fost la un control O.R.L cu Bubu pentru că se tot plângea de urechiuşe. Slavă Domnului nu a fost nimic grav. Acesta a fost al doilea control într-o săptămână, în condiţiile în care primul doctor ne spusese în nici 5 minute că are polipi şi că trebuie OPERAT de POLIPI. Prima reacţie e şoc, te gândeşti OFFFF...anestezie, etc, etc, apoi când ajungi acasă şi le rumegi bine, îţi dai seama că puiul tău nu vorbesşte pe nas, nu sforăie, nu doarme cu guriţa deschisă, ba mai mult doctoriţa a văzut o otită, otită care a tratat-o cu picături de ochi care cică să le punem în nas...GOD....PICĂTURI DE OCHI, ÎNSĂ SĂ LE PUN ÎN NAS, DEŞI ARE OTITĂ....WTF!! Plus că dna doctor trebuia să plece în concediu în iulie şi dacă ne hotărâm să venim până la sfârşitul lui iunie.De' nu putea să plece în concediu fără să mai ciupească un pic şi de la mine, ceva ŞPAGĂ, că doar pentru copiii totul e GRATUIT!!! 

 Nu ştiu de ce, dar dau numai peste astfel de doctori, şi culmea am mai fost la privat şi am plătit şi vreo 70 ron pe 10 min de consultaţie. Dacă aş vrea să le fac rău acestor doctori, ce uşor ar fi, ar trebui să dau numele lor pe facebook cu toate poveştile, însă e mai uşor să faci rău, mai greu e să faci bine!

Tot sunând în stânga şi în dreapta, o colegă mi-a dat numărul unui medic venit din Timişoara în oraşul nostru...Nu ştiu ce o căuta în acest oraş-ţară, însă mulţumesc Domnului că a venit!!! Ce să vă spun, un doctor jos pălăria. Chiar înainte să îl vadă cu acele aparate, din ce i-am povestit eu, a zis că sigur că nu e de la urechi.Atât de frumos mi-a vorbit, şi mi-a explicat totul. În concluzie nu are polipi, nu ne operăm, nu are otită,are doar o rinofaringită asociată cu alergiile lui, atât.

Cu ocazia aceasta, mi-am făcut şi eu curaj să mă consulte doctorul, pentru că mă tot supărase gâtul, ba mai mult mi se inflamase ,,neşte'' ganglioni cu vreo lună în urmă. Domnul Doctor mi-a spus că nu am nimic nici în gât, nici în urechi, nici în nas, şi că ,, ganglionul'' care mă supără e de fapt glanda salivară. Adică nu beau suficiente lichide, şi de aici toate problemele. Şi stând eu şi rumegând totul, cam are dreptate, pentru că nu prea beau apă. De vreo câteva zile, m-am pus pe băut apă la greu, şi ştiţi ce, chiar mă simt mai bine!!! 

Să-i dea Dumnezeu multă sănătate acestui minunat doctor, pentru că pur şi simplu mi-a luat o piatră de pe inimă în ceea ce priveşte copilul meu!!! Slavă Domnului că mai există şi doctori care în primul rând îşi fac meseria şi apoi se gândesc la bani!

Unde eşti, copilărie?

sursa imaginilor

Copilăria, vârsta când nu aveam griji, vârsta când o păpuşă nouă era mai valoroasă decât tot aurul din lume. Îmi e dor de copilărie, de perioada în care totul părea posibil, totul era lapte şi miere, iar timpul era atât de preţios pentru că însemna încă puţin timp afară la joacă, sau încă puţin timp jucându-mă cu jucăriile mele.

Chiar dacă această perioadă a vieţii mele a trecut, o pot retrăi astăzi prin ochii copilului meu. Îmi aduc aminte astfel, cât de naivă eram şi eu, cum credeam că tot ce zboară se mănâncă, când găseam totul în nimic.

Din perlele lu' Bubu despre cum se fac copiii

Bubu: Mami, cum m-a adus barza şi m-a ,,băbat''(băgat) în burta ta?? 

Eu:....................................................................(tot gândindu-mă)......................................Pe gură.......cu ciocu))

Bubu:HI, hi...PE gulă(gură),cum aşa? De ce? 

P.S. Nu cred că m-a crezut, iar aceste DE CE-uri uneori mă blochează...

Postarea participă la BUNĂ DIMINEAŢA SOARE

AfterMATH- sau un viitor fără oameni

AfterMath-Population 0 (După Dezastru-Populaţie 0) este un film S.F. documentar, realizat de National Geographic,care îşi imaginează ce se întâmplă cu Pământul pe o perioadă lungă de timp după dispariţia subită a oamenilor. Filmul este interesant, mai ales dacă vreţi să vedeţi şi altceva înafară de ceea ce vedem mereu în mediul online. 

Documentarul arată transformările treptate prin care trece Terra după ce omul dispare. Filmul realizat în mare parte pe calculator, te impresionează prin exactitatea datelor, claritatea imaginilor, adică să vezi Turnul EIFFEL cum se prăbuşeşte după 120 de ani de la dispariţia oamenilor, asta da imagine, chiar nu ai senzaţia că e făcut pe calculator!! Cât a evoluat şi tehnologia!

Ideea filmului este mai mult decât subtilă: omul a făcut mai mult rău decât bine acestui Pământ, iar odată cu dispariţia lui, Pământul se regenerează, scapă de toate gunoaiele pe care noi le-am creat şi le-am lăsat în urmă. Animalele şi natura renasc, creând o lume mai curată, nealterată de tehnologie, de oamenii care distrug totul în jurul lor! 

Un documentar care merită văzut!!! Eu l-am văzut online pe filmehd.net

Vă mai amintiţi de anticariate?

Îmi  amintesc cu emoţie clipele când eram în liceu, când eram o elevă silitoare, care citea tot ce-i pica în mână, tot ce îi recomandau profesorii sau prietenii. Cu bursa aceea mediocră, nu îmi luam haine cum ar fi făcut alte domnişoare, nu existau telefoane mobile, sau alte fiţe. 

În oraşul meu, era un anticariat unde găseam de multe ori toate acele titluri pe care nu le găseam la Biblioteca oraşului. Intram cu plăcere în acel loc, mirosul de cărţi vechi îl am parcă şi acum în nări şi mi s-a întipărit pe veci în suflet. Aş fi stat acolo cu orele, dacă vânzătoarea nu s-ar fi uitat un pic chiorâş la mine, îndemnându-mă astfel să plec. 5 lei  sau 10 lei pentru o carte mi se părea atunci o avere, însă satisfacţia de a avea cartea dorită pălea în faţa oricăror griji materiale.

Generaţia noastră nu a prins smartphonurile, nici tabletele, nici calculatoarele, târziu prin clasa a 10-a sau a 11-a(cred) că am început şi noi să ne luam telefoane, şi acelea dintre cele mai ieftine. Însă citeam, nu doar eu, ci majoritatea colegiilor mei. Nu mă laud a fi tocmai bătrână, însă am prins o generaţie care şi-ar fi dat şi ultimul ban pe cărţi, care nu naviga pe reţele de socializare în timpul orelor, ci citeau pe sub bănci, aşa cum obişnuiam şi eu să fac pe la unii profesori mai permisivi.

N-am mai intrat demult într-un anticariat, însă îmi e dor de mirosul de vechi. Recent am descoperit un astfel de loc unde pot retrăi momentele de când eram tânără şi cu o singură grijă: să învăţ cât mai multe. Un loc unde pot găsi toate acele cărţi pe care în liceu nu mi le puteam permite uneori nici de la anticariat. Trebuie să recunosc că m-am modernizat şi eu odată cu generaţiile care au venit, şi că din lipsă de timp nu mai am privilegiul de a colinda oraşul pentru a cumpăra diverse lucruri. Anticariatul acesta online vine în sprijinul tuturor acelora care îşi doresc cărţi ieftine, livrate rapid şi într-o stare foarte bună, şi care tânjesc după mirosul de vechi al cărţilor.

Una din multele cărţi pe care le îndrăgesc este La RĂSCRUCE DE VÂNTURI,de Emily Bronte.O poveste despre dragostea care trece barierele vieţii şi morţii, şi trăieşte veşnic.  Însă, tot prin liceu am împrumutat această carte unei prietene care a făcut-o  ,, dispărută’’. Dând un search pe acest site, am găsit nu doar cartea originală, ci şi continuarea acestui roman celebru  pe care nu l-am apucat să-l citesc şi anume Povestea întoarcerii lui Heathcliff de Lin Hare Sargeant.Preţurile sunt mai mult decât accesibile.

Tinerii mai tineri decât mine care citesc acest articol se vor întreba la ce îi ajută pe ei cititul sau o librărie online? Ei bine, mie rău nu mi-au făcut nici cititul, nici librăriile, din contră sunt mândră că am ajuns un om citit, care pus în orice situaţie va avea habar de orice subiect, un om care s-a dezvoltat frumos sub influenţa cărţilor pe care le-a citit şi a conştiinţei că doar învăţând voi putea ajunge poate nu un om mare, dar un om pregătit pentru viaţă.

Târgul Cărţii vă propune nu doar cărţi vechi, folosite, ci şi cărţi noi, multe dintre ele la promoţii. Nu strică să aruncaţi un ochi, sau doi, sau patru ca ai meiJ

Cafea şi iubire

Postarea participă la Miercurea fără cuvinte

Noaptea Judecăţii

Recent, am văzut filmul ,, Noaptea Judecăţii''  sau ''The Purge'' în engleză, un film apărut în 2013.

Mă gândesc cu oroare, oare aşa o să ajungem şi noi în viitorul apropiat? 

Subiectul e simplu: În America, în viitor, mai marii statului hotărăsc ca o dată pe an, într-o zi prestabilită, orice infracţiune era permisă, şi absolut legală.  12 ore în care oamenii se puteau omorî între ei, 12 ore în care Poliţia nu putea interveni să te ajute.

Bineînţeles că oamenii politici aveau imunitate(mă întreb oare de  ce? ). Culmea tocmai datorită acestei nopţi a judecăţii, se redusese rata criminalităţii în America??!!

Hmm, destul de scary, adică să vină unul peste mine în casă să mă omoare,violeze, etc doar pentru că aşa are el chef??? Iar după aceea, monstrul să nu fie pedepsit?

Vă las să urmăriţi filmul, nu vă spun mai multe, însă morala e sumbră.