Infrangerea e o situatie temporara

S-au întâmplat atâtea în ultima vreme, în ultimii ani, încât simt că am îmbătrânit cu câțiva ani. Nu îmi place ce văd în oglindă, cearcăne imense, prea albă și trasă la față, am slăbit prea mult(o să ziceți că e super, dar oricum nu eram prea grasă).Trebuie să schimb ceva în viața mea, trebuie să ies din starea asta, căci am căzut de tot în depresie. Trebuie să accept lucrurile așa cum sunt, să nu mai caut vinovați, să las lucrurile să se întâmple de la sine. Dacă nu voi face asta, nu mă văd prea bine. Sunt conștientă că după ce trece furia imensă, toate evenimentele care m-au dat peste cap lasă amprente asupra sufletului și fizicului meu.  Se spune că speranța moare ultima, dar nu ar trebui să mai sper, trebuie doar să accept lucrurile așa cum vin, oamenii așa cum sunt, situațiile precum vin, să nu mă mai agit, să nu mai disper. E greu, o știu prea bine, nu știu dacă îmi va ieși de fiecare dată, dar voi încerca.