Maraton pentru Prima Casa

Aveam de mult timp programată mental această postare.Aveam 2 variante pregătite, una nașpa și una bună.

Am pornit în aventura programului Prima Casă fără prea mari așteptări, de fapt, nici nu știam prea multe despre acest program, însă era singurul la care mă încadram. Nu am știut la ce mă înham, nu am crezut vreodată că Banca îți cere n documente, că te verifică mai ceva ca Poliția, că aproape zilnic m-am plimbat între bancă și serviciu pentru n adeverințe.Azi îmi spuneau că mă încadrez, mâine spuneau că nu, ca mai îmi trebuie nu știu ce adeverință. că dacă nu am girant, etc.etc


Nu am îndrăznit să visez de la bun început, deși îmi doresc o casă a mea de ani buni, însă consilierul de la bancă, mi-a dat speranțe și m-a încurajat că voi obține creditul.  Am întâlnit un om deosebit, care a făcut tot posibilul și imposibilul să mă ajute. De fapt întreaga Bancă, căci am vorbit cu cei de la Cluj au fost receptivi la dosarul meu și au facut tot posibilul să mă ajute.

Problema și cu găsirea garsonierei, căci la salariul meu nu mă încadram la altceva și nici nu îmi doream un apartment, căci nu vroiam ca tot salariul meu să se ducă pe bancă, plus că la o garsonieră costurile sunt mici la întreținere.  S-au legat toate,căci am găsit o garsonieră care mi-a placut foarte mult, și proprietarii doi oameni frumoși la suflet, înțelegători, dispuși să vândă prin programul prima casă, căci să nu credeți că oricine vinde așa...Nu, nu căci aici nu poți declara că ai vândut casă cu suma de n, ca să nu plătești impozit mare la stat, aici cât dai, atâta face. Ba chiar am dat de oameni, care atunci când auzeau de programul asta, aveau o atitudine de ziceai că le cereai să îți dea casa gratis.

După 3 săptămâni în care m-am simțit ca la un maraton, ca într-un carusel în care azi era bine, mâine nu mai era, 3 săptămâni în care am slăbit la maxim, cu zile de stres intens și nopți nedormite, cei de la Banca Transilvania mi-au aprobat creditul. Și da, în maxim 2 săptămâni după spusele celui de la bancă mă voi muta la casa mea. Sincer, vreau să mulțumesc celor de la Banca Transilvania pentru ei, au făcut totul posibil, și cu toate documentele și alergătura, a meritat totul. Pentru că indiferent de avantajele pe care ei le au prin creditele acordate, au fost oameni, oameni minunați care au căutat toate soluțiile pentru a mă ajuta.Nu știu câte Bănci au asemenea angajați.Nu e o reclamă, ci strict părerea mea personală.

De ieri simt că plutesc, nu îmi vine să cred că în sfârșit voi avea propria mea casă. Ce-i drept nu e a mea teoretic, ci va fi după vreo 30 de ani, dar acum nu mai contează decât să fiu și eu și cei dragi mie sănătoși. Nu vreau să îmi plâng de milă, însă au fost vreo 5 ani de zile în viața mea cu multe încercări și lacrimi, și îi mulțumesc celui de Sus, că într-un final mi-a deschis calea să rezolv o situație frustrantă și dureroasă din viața mea. Îmi doream de ani buni casa mea, să nu mai aud pe nimeni care să îmi strige; Aici e casa mea și dacă nu îți convine poți să pleci. Și am plecat, cu copil mic, am plecat în chirie, i-am lăsat pe ai mei părinți să stea liniștiti în CASA LOR.

Cea mai mare mulțumire a mea, e faptul că am reușit totul SINGURĂ, că nu m-a ajutat nimeni în afară de Dumnezeu și cei câțiva oameni pe care El mi i-a scos în cale. Pentru că la un moment dat Banca venise cu varianta unui girant din familie, și surprinzător sau nu, sângele s-a făcut apă. 
Cel mai frumos lucru din această perioadă, au fost oamenii frumoși care m-au ajutat de la dna director și secretara de la unitatea la care eu lucrez, cei de la Bancă, colegele mele și voi. Am primit un feed-back grozav de la voi cei din blogosferă, de pe Fb. Mulțumesc fiecăruia dintre voi, care v-ați gândit la mine sau mi-ați adresat un cuvânt de încurajare. Străinii te ajută uneori, mai mult decât cei care au același sânge cu tine. Nu am niciun resentiment, ci doar Dumnezeu a triat oamenii de lângă mine.

Acest citat se potrivește perfect cu situația mea, uneori când îți dorești ceva și lupți pentru acel ceva, până la urmă reușești. Nu știu de unde am avut atâta forță să lupt, să caut, să încerc, să cedez și să încerc din nou, să plâng până la epuizare și apoi să mă ridic. Ba știu, Dumnezeu îți dă puteri nebănuite, își dă forța să mergi mai departe când tot corpul și sufletul tău simt că nu mai pot, când toate în jurul tău sunt negre, de undeva de Sus, El te ajută.

Voi fi curând la casa mea, nu am multe lucruri, o voi lua practic de la 0, nu mă plâng sunt exact acolo unde vreau să fiu.Viața mea e exact așa cum vreau să fie.Am un copil minunat, un loc de muncă, de 2 ani frumoși și tumultuoși am găsit iubirea, vom fi bine!!!