Statutul de femeie divorțată cu un copil mic

Vroiam de mult timp să scriu de statutul de femeie divorțată cu un copil mic.
Ca femeie divorțată, m-am lovit mai mereu de anumite mentalități ale secolului IX sau aș îndrăzni să spun mentalități de Evul Mediu.

După ce am divorțat, am simțit o oarecare compătimire sau răutate a colegelor mele, a cunoscuților: ,,Vai, ce rău ne pare, Vai, ce rău, mai ales că ai un copil mic.''


Ba chiar am auzit o replică de la o colegă, care povestea de un cumnat al ei de cea mai joasă speță, și spunea că mama lui: ,,Ar fi dat orice să îl însoare, chiar și cu o femeie cu un copil.''
Care va să zică o femeie divorțată și cu un copil e undeva la marginea societății, și nu merită ca soț decât un bețivan și un pierde vară.Colega mea cu siguranță nu și-a dat seama ce gafă a făcut, dar eu m-am schimbat la față.

Bărbații văd într-o femeie divorțată și cu un copil, o posibilă aventură , cred că femeia n-a mai văzut de mult timp un bărbat și e disperată să facă sex. Dragi bărbați. vă asigur că nu e așa. A fost o perioadă când nici nu suportam să văd un bărbat la 10 m, barem să mă și atingă. O femeie divorțată nu e o nimfomană în căutarea de senzații tari. 

Mamele viitorilor pretendenți spun: ,,Vai, mamă orice, dar să nu iei o femeie cu un copil, cum să crești copilul altuia? ''
Dragi mame de bărbați, și eu sunt mamă și chiar o mamă de băiat,copilul meu crește cu sau fară prezența fiului tău prețios în viața copilului meu. Nu caut un tată pentru copilul meu,are un tată, ce-i drept denaturat, dar are, căci nu l-am făcut singură.Eu îmi doresc un bărbat pentru mine care să îmi fie iubit, soț și prieten și care să fie un prieten pentru fiul meu.

Să crești un copil singură nu e ușor, ba chiar e foarte greu, dar am preferat să îmi cresc copilul în liniște și bunăstare, decât în certuri și neajunsuri. Un copil crește oricum, dar dacă el crește într-un mediu viciat: în care părinții se ceartă zilnic, vă asigur că nu va crește mai fericit decât într-o familie cu un singur părinte prezent.Copilul meu e foarte fericit așa cum este, crește doar cu mine și părinții mei, și nici nu puteam face o alegere mai bună pentru liniștea copilului meu.

Să divorțez a fost una dintre cele mai grele decizii din viața mea, dar privind înapoi nu regret nimic. Sunt liniștită, mi-am găsit echilibrul interior, am un copil minunat, un job, o casă, nu îmi lipsește nimic.

Multe femei din România nu divorțează de teamă că le știe lumea, că ce o să zică vecinii, familia, că vai,crește copilul fără tată și aleg să fie mereu nefericite într-o relație în care nu se mai regăsesc, și ceea ce este și mai trist e faptul că suferă și copii. Din păcate, multe femei au această mentalitate învechită.  Copiii trebuie să crească în primul rând în liniște, dacă nu au liniște, degeaba au ambii părinți alături, peste ani o să vă reproșeze că au trăit o copilărie nefericită.

Iubesc toate anotimpurile

A venit toamna. Iubesc toamna, pentru simplul motiv pentru că toamna a fost anotimpul în care, deşi toţi ne erau împotrivă, tu nu ai renunţat la mine, la noi.

A trecut vara, am avut multe vise, nu le-am lăsat în urmă, le port cu mine şi această toamnă. 

Iubesc şi vara, pentru că atunci te-am întâlnit.

Iubesc toate anotimpurile pentru simplul motiv că îmi amintesc de tine. Vara îmi aduce aminte de primii fluturi în stomac, de primele nopţi de dragoste împreună, de farmecul începuturilor. 

Iubesc toamna pentru că atunci mi-ai dovedit cât de mult mă iubeşti.Iubesc iarna, pentru că după mulţi ani, am avut sărbători fericite...în familie. Iubesc primăvara, pentru că îmi aduce aminte de un nou început, împreună.

Sunt mulţi oameni care încearcă să mă doboare, de multe ori cedez, plâng, mă gândesc la lucruri negative şi apoi renasc din nou, cu gândul spre mai bine. Nu ştiu dacă va fi mai bine, dar am pornit la acest drum împreună şi tot împreună vreau să îl încheiem. M-am săturat de oameni închişi, înguşti la minte care încearcă să îmi tulbure echilibrul.

Toamna aceasta voi merge înainte cu visele şi dragostea din mine, încercând să nu dau atenţie oamenilor care vor să mă doboare. 

Iubirea din sufletul meu, iubirea pentru copilul şi soţul meu e singura armă pe care o am, singura avere.

Vă doresc o toamnă plină de căldură!

Postarea participă la Bună dimineaţa, Soare!

Dezamăgire

Dacă..

Plouă

Nu am mai scris demult, nici nu am avut timp, nici inspiraţia necesară. 

Aş vrea să cred că totul se va rezolva, că voi vedea soarele de după nori, că voi vedea lucrurile aşezate în viaţa mea, însă totul este incert.

U and me..RIO

sursa imaginii

SoriN vă aşteaptă cu mai multe REFLEXII ÎN OGLINDĂ

Iubire şi lebede

sursa

Se spune că lebedele îşi aleg partenerul pe viaţă. 

Poate de aceea îmi plac lebedele, pentru gingăşia, şi fidelitatea lor. Deşi unii cercetători zic că nu e chiar adevărată fidelitatea acestor păsări minunate, vreau să cred că măcar ele, ca fiinţe ale cerului îşi aleg jumătatea pe viaţă. 

Ar fi frumos, dacă şi în viaţa reală am vedea mai mulţi oameni căsătoriţi pentru totdeauna, decât divorţaţi. Dar noi nu suntem lebede, ci oameni care din când în când uităm să fim oameni.

A venit iubitul meu, nu ştiu dacă aţi văzut artificiile, dar ele cu siguranţă sunt, cel puţin în sufletele noastre.

ACASĂ..

De vreo săptămână mă macină o cruntă durere de cap.Iar azi nu mi-a dat pace indiferent ce am luat, probabil stresul şi supărările îşi spun cuvântul. 

Nu suntem din fier, iar eu am prostul obicei să pun totul la suflet, să mă consum din orice. Ieri cred că am plâns vreo 15 minute în hohote de nu mă puteam opri...şi mă mai mir de ce mă doare capul...

Vă mulţumesc pentru încurajări, ştiu că trec toate, dar aici pe blog îmi pot exprima toate nemulţumirile, dar şi bucuriile.Asta sunt cu bune şi cu rele, e singurul loc unde pot fi eu aşa cum sunt în realitate, numai pentru oamenii dragi.

Acasă..Acasă nu mai e locul unde am crescut şi am trăit 27 de ani, acasă e locul unde nimeni nu mă arată cu degetul, unde nimeni nu îmi strigă nişte greşeli absolut normale în viaţă, unde nimeni nu mă jigneşte inutil.

Nu sunt vreo sfântă, nici nu am pretenţia că nu am greşit niciodată faţă de nimeni, am greşit mult faţă de părinţii mei, poate influenţată de reacţia lor faţă de alegerile mele.Mama mea nu a ştiut decât să ţipe la mine, să îmi strige vrute şi nevrute, niciodată nu a stat de vorbă cu mine, face to face să îmi vorbească aşa cum ar trebui să vorbească un părinte cu copilul ei...

Iar faptul că iubitul meu e departe mă dezarmează total. 
Am nevoie să mă strângă în braţe, şi să îmi spună că mă iubeşte.AM NEVOIE DE TINE, încât uneori simt că mă sufocă lipsa ta.

ACASĂ E LOCUL UNDE TE SIMŢI ACASĂ...

Am învăţat...Citatul zilei

Greşelile sunt inerente în iubire, însă iubirea adevărată trece peste tot..Ea rezistă şi se consolidează în timp, atâta timp cât cei doi îşi iau angajamentul de a fi alături unul de celălalt la bine şi la rău.

Pentru dragostea noastră

Creaţia de mai jos nu îmi aparţine, nu vă pot spune sursa pentru că nu o cunosc, dar mi se pare una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste:

,,Pentru sufletul tău aş sădi stele în valurile frunzelor să cunoască şoaptele tainice de iubire.

Pentru dragostea ta aş lega cerul de pământ cu o rază de soare şi aş face focul să se amestece cu apa pentru naşterea iubirii veşnice şi arzătoare.

Pentru viaţa ta, aş muta munţii şi al seca mările, aş stinge soarele şi aş topi gheţarii.

Pentru dragostea noastră, m-aş preschimba în flori şi în fluvii, în mări şi oceane, în cer şi pământ, în noapte şi zi.''

Pictor Jim Warren 

Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, eşti şi vei rămâne cel care îmi luminează viaţa cu speranţă şi iubire. 
Cum aş putea să te răsplătesc vreodată pentru tot ceea ce faci pentru mine, decât iubindu-te zi de zi mai mult şi mai mult pentru tot restul vieţii mele?

Astăzi sunt mai romantică, e Happy Week-end deci Elly vă aşteaptă să vă înscrieţi.

Imagine

Nu credeam că iar dragostea poate durea atât de rău. Nu credeam că voi plânge iar din dragoste..pentru tine, pentru că tu ai plecat de lângă mine. Dar nu ai plecat pentru că nu mă iubeşti, ci doar pentru simplul motiv că aici în România visele nu pot deveni realitate. Ne-am încăpăţânat să ne facem un viitor, o casă a noastră pentru a nu sta cu nişte părinţi care oricum nu ne-ar înţelege. Te-ai încăpăţânat să pleci peste mări şi ţări pentru noi, dar m-ai lăsat pe mine în urmă. Iar lipsa ta doare, doare atât de tare.Mai bine, nu te-aş fi lăsat să pleci, acum când deabea te-am găsit. 

Ai plecat, dar ai luat cu tine sufletul meu, şi cum o să treacă timpul până când te voi ţine iar în braţe? 

Sunt tristă, mă doare inima, simt că totul s-a prăbuşit în jurul meu, ştiu că mâine va fi mai bine, dar astăzi pur şi simplu mă sufocă lipsa ta. Totul în jur îmi spune că nu eşti aici, sunt atât de neputincioasă, am uitat cât doare să iubeşti.

Te iubesc sufletul meu! 

Coffee time

De ceva vreme simt că nu mai am energie şi apelez la varianta sună o cafea, şi uite aşa mai savurez din când în când câte un 3 în 1, 2 în 1 nescafe. Recunosc nu sunt adepta cafelei, nu ştiu de ce, însă de fiecare dată când trec pe lângă un aparat de cafea salivez. Deşi e plină de chimicale, nu aş refuza niciodată o cafea de la aparat are un gust total diferit de cea la ibric. Şi ce nu pot refuza este o cafea Tchibo..tot de la aparat. Îmi aduce aminte de primele momente petrecute cu tine, dragostea mea.

sursa

Ce poate fi mai plăcut decât să savurezi o cafea bună alături de persoana iubită? 

Vă invit azi la o ceaşcă virtuală de cafea, şi mi-ar plăcea să aflu ce amintiri vă încearcă atunci când savuraţi cafea preferată?

sursa

Suflet de femeie

Să fii la modă astăzi e atât de uşor, dar oare ce este moda? Moda cu siguranţă a devenit un moft, însă e fashion ceea ce te face să te simţi bine.

,,Mda...se privi Elena în oglindă, ascultând la radio ultimele cuvinte ale prezentatorul despre modă. Puţin ruj, aa. să nu uit rimelul, şi mai ales un pic de culoare în obraji nu strică. ’’

Era mulţumită de felul în care se aranjaze pentru marea întâlnire cu Cosmin. ,,Hmmm, oare îmi va putea citi în ochi toată dragostea ce i-o port? Oare voi putea să-l privesc în ochi fără să mă ruşinez toată? ’’

Era îndrăgostită, mai îndrăgostită decât a fost vreodată, îl iubea, cu pasiune şi dăruire de ceva vreme încoace, poate de când se ştia.

Era o zi superbă de mai, iar Elena se plimba pe faleza Dunării. Dunărea se oglindea tainic în ochii ei albaştii, iar soarele zâmbea firav dintre nori suficient cât să facă din acea zi una perfectă pentru plimbat. În timp ce păşea alene pe faleză, Elena se gândi să-şi caute în geantă mica ei agendă unde îşi nota gândurile, unde mai scria câte o poezie. Nu era o geantă prea mare, suficientă însă cât să cuprindă în ea toată viaţa ei..aşa cum îi plăcea ei să creadă..cheile de la apartament, agendă, telefonul mobil, trusa de farduri, şerveţele, şi vreo câteva chestii inutile. Într-un buzunar ascuns, stâteau nelipsite petalele unui trandafir, pe care Cosmin i le dăruise cândva pe când ei erau doar doi şcolărei de clasa a II-a. Geanta aceasta era atât de plină de secrete, ca şi sufletul ei. Pe când scotocea în micuţa geantă roşie, un copil trecu în fugă, şi îi răsturnă geanta cu tot ce se afla acolo.

,,O, nu, azi chiar nu e ziua mea norocoasă’’, îşi spuse ea, privind cum săculeţul cu petalele de trandafiri stătea răsfirat pe asfalt printre lucrurile ei.

,,Dă-mi voie să te ajut, se auzi o voce cunoscută de bărbat. Copiii acestia..îi spuse Cosmin.’’

,,Da,nu face nimic’’ reuşi Elena să răspunda, ruşinată că el avea să vadă săculeţul ei cu trandafiri, şi agenda cu poezii.

,,Îţi mulţumesc, Cosmin pentru ajutor’’, şi plecă să se ridice, însă băiatul o prinse firav de mână şi îi spuse: ,,Ştii poţi spune multe doar privind geanta unei femei, însă atunci când îi vezi şi conţinutul e ca şi cum ai pătrunde într-o cameră secretă a feminităţii, iar ceea ce am văzut mi-a plăcut. Geanta ta e delicată asemenea ţie, e plină de parfum, de poveste, de poezie’’..şi uite aşa unul lângă celălălt păşeau timizi sub soarele de mai care le zâmbea ştrengăreşte.

Elena se mai uită încă o dată în oglindă. De pe umerii ei, nu lipsea geanta ei roşie, plină de secrete, cea care purta înăuntrului ei nu doar toată viaţa ei,ţi săculeţul plin de petale de trandafiri, ci şi o nouă filă de dragoste.

Mă joc şi eu cu cuvintele, cu proza, şi particip uite aşa la Concursul organizat de REEIJA, magazin online ce oferă genţi din piele. 

Timp şi vise

Salutare tuturor!
Vacanţa mea nu prea e vacanţa, cred că e un du-te vino de la ţară la oraş, însă e bine cu ocazia asta mai postez şi eu pe blog. Cred că aşa e când ai două case, un copil, un job care şi când eşti în vacanţă te mai bântuie. Plus că am de învăţat pentru grad, în august am examenul scris. Plus că trebuie să ajung în Bucureşti, am găsit un doctor bun(SPER) pentru alergii la spitalul MALAXA. La mare nu cred că ajung. Dar am planuri mari, trebuie să mă înscriu la MASTER. Trebuie, deşi eu caut ceva la distanţă, şi pe bani puţini, şi nu prea găsesc. Când eram prin liceul visul meu era să termin o facultate, masterul , şi apoi doctoratul, şi să devin critic literar. M-am plafonat, visele mele s-au stins o dată cu căsnicia, venirea pe lume a lui Bubu, divorţul. De atunci, e o luptă profundă strict pentru supravieţuire. Dar visele mele? Cred că dacă nu le faci pe toate la timpul lor, uneori e prea târziu să le mai faci.

O săptămână minunată!

Foc stins

sursa foto

Mi-e sete de nori, prin plânsetul lor

să picure şi lacrimile mele.

Prin fulgerele cerului,

s-alerge şi furia mea,

învolburată de păcate

să se sfarme într-un copac.

Ghimpii-mi înţeapă tălpile ude

Iar sângele curge pe pământul însetat.

Aleargă-n praf gânduri curate
Curând o să se-ntunece şi ele.

Un curcubeu rătăcit mai ţine loc

De pat pentru străinii stropi de rouă.

Nu plouă, de ce-ar ieşi un curcubeu?

Poate-a uitat de el şi Domnul

Şi-l lasă liber în zările cerului.

Ca o pasăre în lanţuri mă zbat

Penele albe întinate-mi sunt de sânge

Lanturile grele îmi sfărâmă oasele

Aripile au obosit să bată

Închid ochii şi visez că iubesc.

                                                                                                           By Fairytale

FEMEILE PARAZIT

De când vroiam să scriu despre acest domeniu atât de vast şi complex cum e femeia. 

Cert este că unele femei chiar au şcoala vieţii şi reuşesc să găsească proşti pe care să-i prostească, şi culmea să le mai ia şi de neveste, şi să trăiască bine mersi pe banii lor.

Vă dau un exemplu clar..vecina mea are 26 de ani, nu a muncit o zi în viaţa ei, cică a făcut şi ea facultate pe la Bucureşti, (cred că a făcut facultatea cum am zburat eu pe lună), a stat cu unul şi cu altul, toţi doar cu bani, iar acum l-a găsit pe pămpălăul de vecin de la 1, care e poliţist, tănăr are 27 de ani, are apartament, iar ea s-a făcut doamnă, şi trăieşte fain frumos pe banii lui.Merge fata la manichiura, coafat, haine de firmă, iar eu cu salariu şi nu îmi permit câte îşi permite ea. Nici măcar nu e vreo frumuseţe, vreo deşteptăciune, dar are fata şcoala? Are că l-a făcut pe prost imediat, s-a mutat la el...chestii trestii. Şi nu e singurul caz pe care îl ştiu de fata versată, de fată vampir, parazit care trăieşte pe seama unui fraier. 

Ţin să cred că fetele cuminţi nu au noroc, şi nimeresc numai nenorociţi, ca şi în cazul meu, şi băieţii buni ajung să ia nişte paraşute.  

Duminică m-am întâlnit cu soţia marii mele iubiri, ea nu mă ştia, eu am văzut doar câteva poze cu ea pe facebook, am recunoscut-o imediat. Sincer, şi nu că sunt rea însă dacă eram bărbat chiar nu o luam, are nişte trăsături masculine, şi o duritate a feţei, şi acest lucru m-a făcut să mă întreb oare ce a văzut la ea? 

Nu ştiu ce să mai cred, însă viaţa mea sentimentală e un haos, în 3 ani de zile nu am întâlnit decât un singur bărbat cu care m-aş fi văzut în viitor, dar şi acela m-a dezamăgit profund, în rest doar nişte nenorociţi. Mă întreb oare alte femei cum au noroc cu carul şi nimeresc bărbaţi buni, iar altele au parte doar de bărbaţi de cea mai joasă speţa? 

Vorba unei colege...probabil au două ...., în loc de una:)))

Vă salut!

Ecou

Ai fost si vei rămâne marea mea iubire...Dar nu vei ştii niciodată, nu? Ce ciudat! Când te voi găsi să pot alunga tot răul din inima mea? De câte ori voi greşi până te voi întâlni iar pe tine, cel care îmi va iubi sufletul, şi nu trupul?

Cum voi putea alunga toată tristeţea din sufletul meu? Sunt ca într-un hău adânc, şi strig după ajutor. Dar nu mă aude NIMENI..


...Nici n-am apucat să-ţi spun cuvintele de rămas bun

Un singur cer

Sunt doar eu. Sunt doar un nume scris undeva, o anonimă într-o viaţă ce uneori parcă nu ar fi a mea.

Nu mi-au dăruit decât un nume, o viaţă, mii de sfaturi, şi mereu aceleaşi vorbe: Dacă înveţi ai să ajungi mare. ..Dacă respecţi ai să fi respectată.

Ce transmitem mai departe copiilor noştrii, ce ne lasă moştenire părinţii noştrii decât o viaţă?

Mi-aş dori să nu mai simt, să nu mai pun suflet în tot ceea ce fac, să uit, dar să nu uit că oamenii niciodată nu te vor aprecia pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce ai în suflet. 

Sunt doar eu, un simplu om, care îşi găseşte uneori alinare pe acest umil blog. Iubesc să scriu, am găsit în scris un mod de a mă debarasa de tot ceea ce e rău, un mod de a mă bucura, şi întrista în acelaşi timp. Un lucru e cert, nu pot scrie decât din suflet, şi cu suflet, despre tristeţea mea, despre bucuriile mele, despre viaţa mea aşa banală cum este ea.

Sunt doar eu, o mamă singură care îşi creşte copilul aşa cum ştie ea mai bine. O mamă care a renunţat la visele ei pentru ca puiului ei să îi fie bine. Nu caut milă, compasiune, şi chiar dacă sunt zile când spun că nu mai pot, a doua zi iar o iau de la capăt.. Sunt zile când simt că cedez, când simt că pur şi simplu nu mai pot să merg mai departe, însă fără să vreau, am mers mai departe. 

Nu aşa mi-am imaginat viaţa mea, însă ireversibil..ea e doar un lung şir de dezamăgiri.

În cei trei ani de când am divorţat, am mai încercat să îmi refac viaţa însă mereu m-am lovit de bărbaţi care nu au apreciat ceea ce am în suflet, bărbaţi care nu luptat alături de mine, bărbaţi care nu înţeles niciodată ce furtuni se ascund în mine, bărbaţi care n-au ştiut să mă iubească.Nu degeaba se spune avem un singur cer, dar orizonturi diferite.

Mi-aş dori să găsesc un bărbat care să îmi citească din ochi tot ce se ascunde în sufletul meu, un bărbat care să mă înţeleagă, care să fie alături de mine trup şi suflet. Dar mai rău decât singurătatea, e singurătatea în doi. Aşa că nu mai sper, visele mele au încetat să mai viseze!

REŢEŢA IUBIRII

2 inimi iubite
o ceaşcă de BUNĂTATE
4 linguri de AMABILITATE
un pic de SPERANŢĂ
O doză de CREDINŢĂ

Adaugă multă ÎNGĂDUINŢĂ, 2 linguri de ATRACŢIE , câteva fire de SIMPATIE, condimentaţi totul cu multă DRAGOSTE şi lăsaţi la foc potrivit.

POFTĂ BUNĂ!

Plouă...

Şi plouă, plouă peste inima mea...Un râu de lacrimi rămâne în urma ta....

Regretele dor cel mai rău. Nereuşitele ne îngenunghează. Ploaia îmi aduce aminte cât te-am iubit. Ziua de mâine îmi spune: Haide, mergi, poate va fi mai bine.

Dar nu e. În sufletul meu e tot potop, sau poate deşert. E un gol imens în care se scurg doruri neînţelese poate nici de mine. Aştept, aştept să răsară soarele. Te aştept pe tine, poate eşti tu soarele meu. Dar nu vreau să fii soare să mă arzi. Fii jumătate soare, jumătate gheaţă. Fii tu cel care îmi culege dorurile, cel care îmi strânge zâmbetele într-un ocean de lumină. Fii tu cel pe care îl aştept.

Dar nu eşti!  Şi plouă...