duminică, 16 iunie 2013

Foc stins


sursa foto

Mi-e sete de nori, prin plânsetul lor
să picure şi lacrimile mele.
Prin fulgerele cerului,
s-alerge şi furia mea,
învolburată de păcate
să se sfarme într-un copac.

Ghimpii-mi înţeapă tălpile ude
Iar sângele curge pe pământul însetat.
Aleargă-n praf gânduri curate
Curând o să se-ntunece şi ele.

Un curcubeu rătăcit mai ţine loc
De pat pentru străinii stropi de rouă.
Nu plouă, de ce-ar ieşi un curcubeu?
Poate-a uitat de el şi Domnul
Şi-l lasă liber în zările cerului.

Ca o pasăre în lanţuri mă zbat
Penele albe întinate-mi sunt de sânge
Lanturile grele îmi sfărâmă oasele
Aripile au obosit să bată
Închid ochii şi visez că iubesc.


                                                                                                           By Fairytale


6 comentarii :

  1. Frumoase versuri si felicitåri dacå-s scrise de tine :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. toate la timpul , lor , nu ??? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut mult imaginea/ideea curcubeului liber :) Foarte frumoasa metafora!
    Si cum ai incheiat mi-a placut.
    E frumoasa poezia. Imi pare rau ca n-am fost pe aici sa citesc la timp. Am fost plecata niste zile.

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu mare interes gândurile voastre

S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...