vineri, 19 aprilie 2013

Ecou

Ai fost si vei rămâne marea mea iubire...Dar nu vei ştii niciodată, nu? Ce ciudat! Când te voi găsi să pot alunga tot răul din inima mea? De câte ori voi greşi până te voi întâlni iar pe tine, cel care îmi va iubi sufletul, şi nu trupul?

Cum voi putea alunga toată tristeţea din sufletul meu? Sunt ca într-un hău adânc, şi strig după ajutor. Dar nu mă aude NIMENI..


...Nici n-am apucat să-ţi spun cuvintele de rămas bun






5 comentarii :

  1. Vreau sa te ajut dar nu stiu cum!
    Daca-mi dai o idee......
    Oricum, inima ma plange împreuna cu a ta! pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc,Minnie.Cred ca trebuie sa ma ajut singura, insa trec dintr-o despresie in alta, si nu e bine.

      Ștergere
    2. Desigur ca tu esti pionul principal! Dar un pic de suport nu strica draga mea! :)

      Ștergere
  2. Nu stiu ce sa spun... Inteleg... Daca ai sti cum inteleg...dar de asemenea stiu si ca nimic nu ajuta decat tot sa te autoincurajezi. Cunosc si cum e cu depresia...depresiile...
    Numai ca eu nu am mai cautat pe nimeni. Nu am putut. Nu pot... Cred ca, intr-un anume fel, e chiar mai grav...Si se fac doi ani...
    Dar vreau sa stii ca sunt alaturi de tine. Nu plang...ca nu te ajuta. Dar trebuie sa stii ca mai e cineva care intelege perfect aceste stari. Te imbratisez, Zanita ma :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place mult această piesă!

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu mare interes gândurile voastre

S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...