Se zice că timpul trece

Timpul își cerne clepsidra fără să țină cont de noi, fără să ia în seamă rugămințile noastre: ,, Mai, stai, te rugăm, mai aveam atâtea de făcut ''. Dar el nu stă, e grăbit, are atâtea de făcut, nu se poate opri în loc pentru a asculta văicărelile noastre.


Nu știu cum trece timpul, cert este că mi-aș dori ca viața mea să se desfășoare într-un ritm mai lent. Am senzația că nu mai am timp de nimic, că toate le fac pe fugă, că timpul e mereu împotriva mea.

Nu știu dacă e timpul de vină sau faptul că noi nu ne organizăm timpul așa cum trebuie și că stresul ne determină să nu ne mai bucurăm de viața noastră așa cum trebuie. Probabil ar mai trebui să ne oprim în loc și să ne bucurăm mai mult de noi, de copiii noștri, de persoanele dragi din viața noastră, de un lucru simplu ca o carte sau o floare, lucruri care ne amintesc că ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată.