sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Etichete

Cred că v-am mai povestit de aventurile mele la serviciu. Ei bine, problema mea principală la serviciu sunt FEMEILE DE SERVICIU. De ce? Pentru că am ajuns să le fac şi treaba lor. PROBLEMA MEA ŞI ,,MAI PRINCIPALĂ''...E DIRECTOAREA...Care nu le spune nimic, ba chiar le ţine partea, şi în unitate e ca la nebuni. Dacă directoarea le-ar face observaţie şi le-ar pune la punct, cred că totul ar fi minunat.

Revin la un subiect legat de colegele mele. Nu pot spune că am prea multe simpatii printre ele, sunt colegele mele şi atât. Acum ceva timp am avut de a face cu una dintre ele..mi-a aruncat vreo două vorbe aşa aiurea, şi je' i-am răspuns şi eu cam tăios, ba chiar am dat-o naiba(în gândul meu).Iar de atunci am considerat-o un fel de babă comunistă.

Întâmplarea a făcut ca înainte de Crăciun, să ajungem amândouă în aceeaşi clasă, fiind copii puţini i-am culcat într-o singură sală. Din vorbă în vorbă, am ajuns să depănăm amintiri mai vechi sau mai noi. Mi-a povestit viaţa ei, şi m-am regăsit în povestea ei, pentru că şi ea ca şi mine a avut ,,norocul'' să se căsătorească cu un bărbat nepotrivit. Singura diferenţă e faptul că eu am avut curaj să merg mai departe, deşi aveam un copil, pe când ea a spus că a stat pentru copil. În schimb a avut o viaţă nefericită, şi încă are,deoarece soţul dumneaei îşi păstrează aceleaşi obiceiuri..băut, jocuri de alcool. 

Când mi-a povestit toate acestea, mi-am dat seama cât am greşit că am etichetat-o o babă afurisită şi acră. Cred că orice femeie ar devenii în timp mai rea, mai acră, dacă acasă nu ar avea liniştea pe care şi-o doreşte. Iar din ziua aceea am simpatizat-o, şi cred că şi ea pe mine. Nu pot spune că suntem prietene, însă ceva mă face să o privesc cu ochi mai blânzi, să-i dau circumstanţe atenuante, şi chiar am admirat-o că prin duritatea ei le pune la punct pe femeile de serviciu. Ce am observat la dumneaei e faptul că spune lucrurile pe nume, că e o luptătoare, şi cred că aici m-am văzut pe mine. 

Mereu etichetăm oamenii fără să le cunoaştem poveştile de viaţă, fără să avem curiozitatea să aflăm mai multe despre ei, dar viaţa aduce munte cu deal împreună, şi la un pahar de vorbă ne dăm seama că de fapt nu suntem aşa diferiţi, şi că ideile preconcepute ţin doar de felul în care priveşti lucrurile. Privindu-le superficial vei judeca superficial, privindu-le atent, vei vedea esenţialul.

10 comentarii :

  1. Se mai intampla sa gresim,dar sa recunosti e o mare virtute.Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce sa zic ...o experienta de viata in plus!
    Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  3. Uneori nu ne dam seama si actionam din instinct, la cald privind, dupa, la rece constantam greseala pe care o facem, uneori neputand repara...
    O sera linistita

    RăspundețiȘtergere
  4. da, asa este - nu e bine sa judecam pe nimeni!
    si mai mult, eu cred ca fiecare rau pe care-l facem se intoarce mai devreme sau mai tarziu spre noi si de aceea, adopt ideea "daca nu poti face bine pentru cineva, atunci mergi mai departe - niciodata nu incerca sa faci cuiva rau!"
    Ma bucur ca soarta ti-a acordat sansa sa descoperi adevarul :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu am patit de multe ori sa ma insel in privinta colegelor de facultate sau de la munca. In timp am descoperit ca cea pe care eu o consideram o persoana rea, detestabila poate fi umana si imi poate deveni chiar prietena. Dar si invers s-a intamplat, ca eu sa am o parere buna despre cineva si timpul sa-mi demonstreze contrariul. Evident ca prima impresie poate fi inselatoare si nu trebuie sa ne grabim cu verdictul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Uneori aparentele insala. Eu, in adolescenta, paream rezervata si rece desi eram numai timida , ma feream de centrul atentiei. Acum, fiindca glumesc mult si vorbesc anapoda, unii ma eticheteaza de superficiala sau om lipsit de griji. Toti purtam o masca uneori, nu neaparat din ipocrizie ci ca sa ne protejam. Dar cei ce vor sa vada adevarul il vor citi cu siguranta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, asa este, fiecare are o masca, dar cel mai trist este ca societatea ne împinge uneori sa o purtam!
    Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Aparentele inseala! Iar in acest caz este perfect, vine precum o mausa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Si eu cred ca, cel mai adesea, ceilalti ne obliga sa purtam unele masti...
    Cat despre etichete... ma straduiesc sa nu etichetez pe nimeni, ci doar ma intreb ce determina pe cineva sa se manifeste asa cum o face, gandindu-ma ca modul in care se manifesta la un moment dat nu e, neaparat, o caracteristica a acelei persoane. Dar am luat multe plase de-a lungul timpului si am fost, uneori, gresit inteleasa... :) Gresesc, cel mai adesea, "punandu-mi mintea" cu oameni pe care nu ii respect si despre care stiu ca nu ma respecta... Conjunctura sociala, cel mai adesea, ma impiedica sa dispar din calea lor...
    Cat traiesc voi invata si... tot proasta voi muri! :) Ma straduiesc, insa, sa invat!
    Iti doresc sa ai parte de oameni cu suflet frumos in Calea ta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea, toata viata invatam. Uneori invatam sa fim sinceri cu noi insine, ceea ce-i cel mai important. Poate ca asa si trebuie, altfel viata ar deveni doar o simpla rutina.

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu mare interes gândurile voastre

S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...