Ai fost si vei rămâne marea mea iubire...Dar nu vei ştii niciodată, nu? Ce ciudat! Când te voi găsi să pot alunga tot răul din inima mea? De câte ori voi greşi până te voi întâlni iar pe tine, cel care îmi va iubi sufletul, şi nu trupul?
Cum voi putea alunga toată tristeţea din sufletul meu? Sunt ca într-un hău adânc, şi strig după ajutor. Dar nu mă aude NIMENI..
...Nici n-am apucat să-ţi spun cuvintele de rămas bun
Vreau sa te ajut dar nu stiu cum!
RăspundețiȘtergereDaca-mi dai o idee......
Oricum, inima ma plange împreuna cu a ta! pupici!
Iti multumesc,Minnie.Cred ca trebuie sa ma ajut singura, insa trec dintr-o despresie in alta, si nu e bine.
ȘtergereDesigur ca tu esti pionul principal! Dar un pic de suport nu strica draga mea! :)
ȘtergereNu stiu ce sa spun... Inteleg... Daca ai sti cum inteleg...dar de asemenea stiu si ca nimic nu ajuta decat tot sa te autoincurajezi. Cunosc si cum e cu depresia...depresiile...
RăspundețiȘtergereNumai ca eu nu am mai cautat pe nimeni. Nu am putut. Nu pot... Cred ca, intr-un anume fel, e chiar mai grav...Si se fac doi ani...
Dar vreau sa stii ca sunt alaturi de tine. Nu plang...ca nu te ajuta. Dar trebuie sa stii ca mai e cineva care intelege perfect aceste stari. Te imbratisez, Zanita ma :)
Îmi place mult această piesă!
RăspundețiȘtergere