Reflexii in oglinda

Multumim Sorin

Ce vezi cand te uiti in oglinda?

Lecţie de viaţă

Nici nu ştiu cum să încep..Cum Dumnezeu îmi dă lecţii atât de dure, şi totuşi lecţii care mă trezesc la viaţă, care îmi amintesc că eu sunt atât de bine, atât de fericită în comparaţie cu alţii.
Astăzi am fost la Spitalul de nebuni, de fapt psihiatrie..şi nu, nu pentru mine, ci pentru a ajuta pe cineva.  Nu sunt prietenă cu această doamnă, nu sunt nici măcăr vecină, ci o simplă cunoştiinţă, însă nu am putut să stau departe. 
E un caz deosebit, plus că sunt la mijloc două fetiţe mici, e o familie care trăieşte de pe o zi pe alta, iar doamna a clacat psihic. 
Însă cred că nu aţi mai pomenit aşa ceva..cum un doctor, un medic de familie..să nu dea un bilet de internare soţului? CUM? Aşa zisa doctoriţă a spus că trebuie să vadă dacă pacienta e de acord cu internarea? Am stat vreo 30 min cu ea în telefon, şi i-am explicat ca respectiva doamnă vorbeşte de sinucidere, a  lăsat butelia de la aragaz deschisă, are halucinaţii, aude voci, are nevoie doar de un simplu bilet de internare, şi că o internăm cu acordul soţului. NU, ŞI NU! Păi şi dacă eşti cu piciorul în ghips, trebuie să vii tu personal ca să îţi dea biletul de internare? Aşa nesimţire nu am mai pomenit.

Soţul doamnei a chemat de două ori ambulanţa...ştiţi care a fost răspunsul doctorului de pe ambulanţă..,, Trebuie să facă o criză ca s-o luăm cu Salvarea''. CUM POŢI SĂ SPUI AŞA CEVA, adică ce vroiau ei să omoare pe cineva..ca s-o interneze la nebuni? Un nebun nu va recunoaşte niciodată că e nebun. Numai când o priveai îţi dădeai seama că are ceva, iar dacă stăteai 2 min de vorbă cu ea. îţi dădeai seama că are grave probleme. Ea nu mai ştia în ce zi suntem, sărea de la una la alta..etc, erc,

Iar astăzi de dimineaţă ne-am dus..am luat-o..era mai palidă ca un cadavru..transfigurată, vorbeai cu ea, dar parcă era în lumea ei, deci era mult mai rău decât acum câteva zile când am stat de vorbă cu ea..am convins-o că mergem doar la un simplu consult, şi de voie, de nevoie, de ruşine, a vret să meargă cu mine, colega mea, şi soţul ei.

La spital, bineînţeles că doctoriţa psihiatru şi-a dat seama că nu e de glumă..şi a internat-o de urgenţă.

Mi s-a rupt sufletul când am văzut-o cum ţipa, că ea nu e nebună, că nu vrea să se interneze etc...etc... şi câte îi mai striga soţului, dar mă bucur că am dus-o, şi că nu s-a ajuns la mai rău..să se omoare, să îşi omoare fetele, sau mai ştiu şi eu ce.

Sper să îşi revină, şi mai ales să conştientizeze faptul că are nevoie de tratament. Am făcut şi o chetă, şi i-am spus şi soţului, şi doctoriţei, că ne vom ocupa de tot ce e nevoie. Nu o vom lăasa, are nevoie de ajutorul nostru, pentru că nu are nici ea pe nimeni.

Asta da lecţie. Problemele mele nu sunt probleme, ce are doamna da sunt probleme, şi sincer în acest moment îmi e ruşine de ce am scris în postarea anterioară, de aceea o s-o şterg.
Nu mai vreau să îmi plâng de milă, fericirea mea nu stă într-un bărbat, îmi este greu într-adevăr singură, dar nu vreau să ajung mai rău. 

Aşa că, Fairytale, capul sus! Mâine va fi mai bine! Ai încredere în tine, în cel de sus şi va fi bine!

Reflexii in oglindă

Haz de necaz

Mulţumim Sorin

Ecou

Ai fost si vei rămâne marea mea iubire...Dar nu vei ştii niciodată, nu? Ce ciudat! Când te voi găsi să pot alunga tot răul din inima mea? De câte ori voi greşi până te voi întâlni iar pe tine, cel care îmi va iubi sufletul, şi nu trupul?

Cum voi putea alunga toată tristeţea din sufletul meu? Sunt ca într-un hău adânc, şi strig după ajutor. Dar nu mă aude NIMENI..


...Nici n-am apucat să-ţi spun cuvintele de rămas bun

Un singur cer

Sunt doar eu. Sunt doar un nume scris undeva, o anonimă într-o viaţă ce uneori parcă nu ar fi a mea.

Nu mi-au dăruit decât un nume, o viaţă, mii de sfaturi, şi mereu aceleaşi vorbe: Dacă înveţi ai să ajungi mare. ..Dacă respecţi ai să fi respectată.

Ce transmitem mai departe copiilor noştrii, ce ne lasă moştenire părinţii noştrii decât o viaţă?

Mi-aş dori să nu mai simt, să nu mai pun suflet în tot ceea ce fac, să uit, dar să nu uit că oamenii niciodată nu te vor aprecia pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce ai în suflet. 

Sunt doar eu, un simplu om, care îşi găseşte uneori alinare pe acest umil blog. Iubesc să scriu, am găsit în scris un mod de a mă debarasa de tot ceea ce e rău, un mod de a mă bucura, şi întrista în acelaşi timp. Un lucru e cert, nu pot scrie decât din suflet, şi cu suflet, despre tristeţea mea, despre bucuriile mele, despre viaţa mea aşa banală cum este ea.

Sunt doar eu, o mamă singură care îşi creşte copilul aşa cum ştie ea mai bine. O mamă care a renunţat la visele ei pentru ca puiului ei să îi fie bine. Nu caut milă, compasiune, şi chiar dacă sunt zile când spun că nu mai pot, a doua zi iar o iau de la capăt.. Sunt zile când simt că cedez, când simt că pur şi simplu nu mai pot să merg mai departe, însă fără să vreau, am mers mai departe. 

Nu aşa mi-am imaginat viaţa mea, însă ireversibil..ea e doar un lung şir de dezamăgiri.

În cei trei ani de când am divorţat, am mai încercat să îmi refac viaţa însă mereu m-am lovit de bărbaţi care nu au apreciat ceea ce am în suflet, bărbaţi care nu luptat alături de mine, bărbaţi care nu înţeles niciodată ce furtuni se ascund în mine, bărbaţi care n-au ştiut să mă iubească.Nu degeaba se spune avem un singur cer, dar orizonturi diferite.

Mi-aş dori să găsesc un bărbat care să îmi citească din ochi tot ce se ascunde în sufletul meu, un bărbat care să mă înţeleagă, care să fie alături de mine trup şi suflet. Dar mai rău decât singurătatea, e singurătatea în doi. Aşa că nu mai sper, visele mele au încetat să mai viseze!

Miercurea fără cuvinte

Mulţumiri calde..CARMEN

Nu fac reclamă. Pur şi simplu ador stilul acesta.

Ghici, ghicitoarea mea?

Oare ce se ascunde după copac?

Ca o paranteză..azi am fost la dentist, a doua şedinţă..şi mi-a făcut două injecţii. Ţin să vă spun că am jumătate de gură amorţiţă, jumătate de nară amorţită, un pic din obraz nu-l simt, şi parcă şi ochiul clipeşte mai greu..şi chiar şi după o oră....Însă partea bună e că n-am simţit absolut nimic. Bine,era şi culmea să mai simt ceva după două injecţii!!!!

Happy Weekend-Editia15

Haideţi să vă arăt un pic din week-end-ul meu fericit...

Puţin verde 

+

Un pic de parfum

+

Un cer plin de culori

+

Multă pufoşenie

+

Puţină apă

+

Suficient alb

+

 Micul PUPIC!

= HAPPYYYYYYYYYYYY WEEKEND!!!!!!

MULŢUMIM ELLY

Reflexii în oglindă...

Adică ce eu nu pot găsi o poză cu reflexii?

Staţi să vedeţi..

,,Hei, gagico? Mergem la una mică?:)))''

Mulţumim SoriN

De ce iubim bărbaţii?

1. Pentru că nu contează cu ce suntem îmbrăcate, ei ne plac mai mult dezbrăcate.
2.   Pentru că atunci când sunt răciţi, zici că sunt pe moarte sau că au venit din vreun război.
3. Pentru că suportă cu stoicism lungile noastre plimbări la mall. Sunt şi ei buni, nu? Buni  la căratul bagajelor şi bineînţeles buni de PLATĂ?
4.  Pentru că ar face orice să-i lăsăm la o bere, sau la vreun meci.
5. Pentru că de fiecare dată când se simt vinovaţi ne aduc câte un cadou.
6.  Pentru că nu observă niciodată noua noastră pereche de cercei, sau că ne-am tuns. Şi degeaba îi întrebăm: Iubitule, dar ce e schimbat la mine?, că îi băgăm mai mult în ceaţă.
7.   Pentru că sunt pasionaţi de maşini, şi tot ce ţine de mecanică, electronice, etc
8. Pentru că nu ştiu să gătească, iar când o fac se poartă de parcă ar fi câştigat premiul nobel pentru  gătit.
9. Pentru că nu se pot uita la o femeie, decât holbându-se sau întorcând capul după ea.
10. Pentru că ne plac şi a doua zi, aşa nemachiate, şi ciufulite.
11. Pentru că se poartă ca adevăraţi Don Juani în pat.
12. Pentru că nu reuşesc niciodată să ne înţeleagă, însă ei chiar încearcă.
13. Pentru că se poartă ca nişte copii, atunci când ne aşteptăm mai puţin.
14. Pentru că ne iubesc pe noi femeile, aşa cum suntem: imperfecte.
15.  Pentru că în braţele lor puternice, ne simţim apărate.
16. Pentru că se cred adevăraţi maeştrii, ZEI AI SEXULUI
17. Pentru că ne promit şi luna de pe cer..
18.   Pentru că deşi ne promit că ne vor iubi toată noaptea, toată noaptea durează 20 minute, iar apoi dorm ca nişte îngeraşi :))))
19. Pentru că se pricep la de toate..politică, şi sport, şi totuşi sunt atât de dependenţi de noi.
20. Pentru că ne suportă văicărelile, şi pălăvrăgelile noastre uneori fără rost.
21. Pentru că nu putem trăi fără ei, dar nici cu ei, pentru că sunt ai noştri..aşa cum sunt.

P.S. Poate mă ajutaţi voi să completăm lista.

Miercurea fără cuvinte..spring

Mulţumim Carmen

Viaţă de câine în 6 paşi simpli

Să începem...SUNTEŢI PREGĂTIŢI?


PASUL 1. NE RELAXĂM

PASUL 2. IEŞIM LA O PLIMBARE CU PRIETENII

PASUL 3. MERGEM LA UN PARTY..NE APROVIZIONĂM CU TORT

PASUL 4. DUPĂ CE AM DANSAT TOATĂ NOAPTEA....NE TREZIM ÎN PATUL CUI SE NIMEREŞTE..Nu contează..poate să fie şi pisică

PASUL 5. FACEM PUŢINĂ GIMNASTICĂ...CU IUBITUL PISICII CU CARE NE-AM PETRECUT NOAPTEA

PASUL 6.DUPĂ BĂTAIA DE MAI SUS..URMEAZĂ DIN NOU PASUL 1...RELAXAREEEEEEEEEEEEE LA UN PAHAR DE BERE...SAU MAI MULTE

O zi superbă vă doresc!

La mulţi ani, Bubu!

Peste câteva zile, Bubuloiul meu va împlini 3 ani. Wow!!! Chiar nu îmi vine să cred cum au trecut 3 ani din viaţa. Au fost 3 ani agitaţi, tulburaţi, dar încet, încet sper să îmi găsesc echilibrul.
Parcă mai ieri îi făceam prima băiţă, sau îi schimbam primul pampers, acum deja merge la ,,GRĂDI'', vorbeşte destul de bine.

Seara înainte de culcare, avem program de cântat.Doar îmi spune ,,Tântă, mami, tântă''...Şi eu tânt toate cântecele pe care le ştiu, şi cântă şi el acolo pe limba lui, dar el a devenit pretenţios, şi dă comenzi ca la DJ..tântă miau, cu usu, şi tot aşa. Şi uite aşa adoarme, eu şi cu el tântând.

Îl privesc cum doarme, şi tot ce îmi doresc e să am putere, să pot merge mai departe pentru el, el este tot ceea ce am mai scump pe lume, şi merită orice lacrimă, sau sacrificiu de-al meu.

La mulţi ani, sufletul meu!

Happy week-end

Aceasta postare sper sa participe la  HAPPY WEEKEND! - Ediţia 14

Aşa că luaţi-vă ochelatii de soare, prosopul..şi ..si faceţi plaja sub bec, că afară plouă, dar ce contează e WEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEKEND!!!!!

P.S...MULŢUMIM ELLY!

Ziua internaţională de conştientizare a autismului

Zi de zi se nasc tot mai mulţi copiii cu probleme fizice, şi mentale. Autismul este cred una dintre cele mai grave ,,maladii'' care poate afecta un copil, pentru că pur şi simplu este un copil care deşi este normal, trăieşte în lumea lui. Iar în România problema copiilor autişti e prea puţin conştientizată şi se face mai nimic pentru ei. 

Azi, 2 aprilie 2013 este ziua internaţională de conştientizare a autismului. De ce revin cu acest subiect, pentru că am văzut copii cu autism, şi nu vreau să-mi imaginez durerea unui părinte atunci când vede că pur şi simplu copilul nu se integrează în societate, nu comunică,şi are o lume a lui.

Terapia pentru ei nu dă rezultate 100%, iar din păcate prea puţini dintre ei ajung să se integreze în societate.

Culoarea simbolică a acestei zile este albastru. Clădiri importante din întreaga lume au fost iluminate în această zi în anii precedenţi în albastru, precum: Empire State Building din New York, Opera din Sydney sau Podul Benjamin Franklin din Philadelphia.

Să ne gândim şi la ei chiar şi pentru o zi, şi să sperăm că şi în România se vor înfiinţa din ce în ce mai multe centre pentru copiii cu autism, care să fie şi gratis, pentru că în prezent am auzit de părinţi care plătesc milioane pe la terapeuţi. Ce fac atunci părinţi care nu au bani? Trist, dar adevărat!

,,Asociaţia Help Mălin te invita alaturi de copilul tau sa-ţi araţi solidaritatea faţă de cauza copiilor cu autism, marcând 2 Aprilie - Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului prin participarea la piesa de teatru de papuşi Pupăza din Tei susţinută de trupa de actori Muşchetarii. Evenimentul va avea locmarti 2 Aprilie începând cu ora 19.00 la Casa Artelor, str. Gheorghe Petraşcu nr. 56, Sectorul 3.

Intrarea la eveniment se va face pe baza de donaţie de minim 10 lei, in limita locurilor disponibile. Fondurile colectate vor fi folosite în susţinerea serviciilor gratuite pentru copiii cu autism, în cadrulCentrului Mălin de Diagnostic Precoce, Evaluare Psihologică si Intervenţie Terapeutică în Autism.

De asemenea, ai posibilitatea sa sprijini serviciile gratuite ale Centrului Mălin şi prin redirecţionarea a 2% din impozitul pe venit completând formularul 230. Detalii gaseşti urmând link-ul http://www.helpautism.ro/directioneaza-2.''

Sursa aici

REŢEŢA IUBIRII

2 inimi iubite
o ceaşcă de BUNĂTATE
4 linguri de AMABILITATE
un pic de SPERANŢĂ
O doză de CREDINŢĂ

Adaugă multă ÎNGĂDUINŢĂ, 2 linguri de ATRACŢIE , câteva fire de SIMPATIE, condimentaţi totul cu multă DRAGOSTE şi lăsaţi la foc potrivit.

POFTĂ BUNĂ!