Nu am nicio inspiraţie la ora asta, aşa că tot căutând câte ceva, ceva ce nu ştiu nici eu, am dat peste asta.
Stau foarte prost la capitolul credinţă, nu că aş fi vreo atee, cred în Dumnezeu, dar îmi pierd repede încrederea că Dumnezeu mă poate ajuta. Ştiu că El e acolo sus, însă uneori mă cert cu El, şi mă răzvrătesc împotriva lucrurilor rele care mi se întâmplă, şi Îi cer socoteală.
Răzvrătirea mea vine cred din necredinţă, însă mi-aş dori să am mai multă încredere, să nu mai cad mereu în depresie, să nu mai văd totul aşa de negru.
Creaţia de mai jos nu îmi aparţine, nu vă pot spune sursa pentru că nu o cunosc, dar mi se pare una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste:,,Pentru sufletul tău aş sădi stele în valurile frunzelor să cunoască şoaptele tainice de iubire.
Pentru dragostea ta aş lega cerul de pământ cu o rază de soare şi aş face focul să se amestece cu apa pentru naşterea iubirii veşnice şi arzătoare.
Pentru viaţa ta, aş muta munţii şi al seca mările, aş stinge soarele şi aş topi gheţarii.
Pentru dragostea noastră, m-aş preschimba în flori şi în fluvii, în mări şi oceane, în cer şi pământ, în noapte şi zi.''
Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, eşti şi vei rămâne cel care îmi luminează viaţa cu speranţă şi iubire. Cum aş putea să te răsplătesc vreodată pentru tot ceea ce faci pentru mine, decât iubindu-te zi de zi mai mult şi mai mult pentru tot restul vieţii mele?
Astăzi sunt mai romantică, e Happy Week-end deci Elly vă aşteaptă să vă înscrieţi.
Oare scrie pe fruntea mea proastă? Simt că sunt luată de fraieră în ultima vreme, mă simt ca o minge de ping pong pe care fiecare o aruncă de ici până colo după bunul plac, şi nu mai pot!! VREAU LINIŞTE! Oricât încerc să îmi menţin echilibrul simt că o iau pe arătură şi explodez la propriu. La serviciu stres, acasă fiu-meu mă întoarce pe toate părţile, şi fiind doar eu cu el, simt că nu mai pot fizic şi psihic, maică-mea dintr-o parte, fostul soţ pe altă parte, grijile zilei de mâine....şi uite aşa uneori simţi că nu mai poţi. Am mai spus cred de vreo 10 ori că nu mai pot? Mai zic a 11-a oară..nu mai pot.
Visez la o casă a mea, la linişte, la o familie împlinită..dar toate acestea uneori mi se par un vis mult prea îndepărtat. Pentru că ştiu că Dumnezeu nu prea a fost darnic cu mine, şi am avut mai multe necazuri decât zâmbete. De ce e darnic doar cu unii, şi cu alţii mai puţin? Cred că noi oamenii suntem oarecum nişte marionete, pe care Dumnezeu le jonglează, când eşti sus, când eşti jos, niciodată nu eşti pe deplin mulţumit, şi toate aceste încercări pentru ce? Pentru a ajunge în rai, pentru a demonstra că meriţi să intri în rai? Cu siguranţă, prea puţini o să intrăm în rai, pentru că atunci când eşti jos, uiţi să priveşti cerul, şi îţi pierzi orice speranţă.
De foarte multe ori când intru pe blog, uitându-mă la numărul de persoane care îmi vizitează blogul constat că foarte multă lume citeşte articolul despre cel mai bun alergolog din România, şi sincer îmi creşte inima ştiind că poate acel articol este de ajutor cuiva. Mie personal, dna doctor Carmen Bunu mi-a readus liniştea şi sănătatea fiului meu.
De aceea, azi, vreau să încep ziua cu dreptul, şi să cred că fiecare gest al nostru contează, fiecare vorba bună poate aduce un zâmbet cuiva, fiecare zâmbet poate vindeca răni..
Eu văd viaţa ca un carusel, ca o roată care se tot învârteşte, trecem şi prin bune şi prin rele, dar trebuie să avem grijă ca uneori, lucrurile rele pe care le-am făcut se întorc inevitabil asupra noastră. F.M Dostoievski spunea ,,Caută să ajungi un soare, şi atunci are să te vadă toată lumea''.
Să încercăm să luminăm din când în când şi viaţa celor din jurul nostru, şi aşa o să ajungem mai aproape de soare.
