vineri, 30 mai 2014

Cât mai citim?

De multe ori simt cum timpul nu mai are răbdare cu mine, dar nici eu cu el. Sunt prinsă mereu în noi proiecte, sunt mamă, soţie, şi mai ales femeie.Alerg, spăl, gătesc, merg la serviciu, sunt full time mom şi full time soţie, însă tânjesc după clipele simple care să fie doar ale mele.Ca femei uităm să ne preţuim pe noi, să dăm importanţă lucrurilor care sunt importante pentru noi. Uităm să ne dăm importanţă, să facem şi acele mici lucruri care ne fac atât de fericite.

Din copilărie, de când am buchisit primele litere, încet, încet am descoperit că cititul este parte din mine şi că nu voi putea nicicând trăi fără să ma aventurez în paginile unei cărţi. Îm amintesc cu plăcere de Prinţ şi Cerşetor de Mark Twain, una din primele cărţi pe care le-am descoperit şi în paginile căreia m-am imaginat şi eu că sunt. Să nu mai spun de Cuore-inima de copil a lui Edmondo de Amicis care m-a emoţionat prin simplul fapt că ,,părea’’ scrisă de un copil.

Timpul a trecut, acum iată sunt adult în toată firea, dar tânjesc după clipele în care eram copil şi citeam nestingherită cât era ziua de lungă.
Nimic nu s-a schimbat, doar eu.Timpul e acelaşi ca şi atunci când încă mai copilăream, când nu puteam să adorm fără să ştiu finalul unei cărţi, când timpul avea răbdare cu mine şi eu cu el. Gusturile mi s-au schimbat, inevitabil. Odată cu timpul şi gustul meu pentru cărţi s-a schimbat. Am început să citesc literatura rusă, Anna Karenina, Război şi Pace,Fraţii Kamarazov toate au reprezentant pentru mine o faţă sensibilă, dramatică şi totuşi atât de puternică a Rusiei, o faţă pe care de altfel  nu o cunoaşteam.  Sunt multe cărţi care m-au marcat, ar trebui să scriu vreo câteva volume pentru a istorisi pe larg efectul cărţilor asupra mea.

Cărţile nu s-au schimbat, şi nici nu o să se schimbe, ele ne aşteaptă tăcute în raftul bibliotecii, sau a unei librării, fie ea şi online. Ceea ce se schimbă e modul în care privim noi cărţile după ce le citim. Citind aceeaşi carte de două ori în decurs de câţiva ani, mi s-a părut că citesc două cărţi diferite, prin simplul fapt că de fiecare dată am descoperit noi sensuri ale aceeleasi cărţi.

Timpurile s-au schimbat ce-i drept, acum toţi cumpărăm de pe net, ne comandăm pantofi, genţi, telefoane, dar oare cărţile ele nu sunt cele care ar trebui mereu să ne însoţească tot restul vieţii?
Citind, trăim. Citind, ne descoperim pe noi înşine, căpătăm noi viziuni asupra lumii, citind reuşim să ieşim din tiparele unei vieţi agitate, monotone, sau prea stresante.

În cărţi mereu mi-am găsit liniştea. M-am regăsit pe mine, am evadat din tumultul vieţii de zi cu zi, am trăit cu personajele aventurile lor, am găsit noi sensuri acolo unde drumurile păreau închise.Vă  invit să vă regăsiţi şi voi într-o librărie online, unde veţi găsi cărţi şi vechi şi noi pe toate gusturile, şi pentru toate vârstele. Prinşi în treburile zilnice nu avem timp să mai mergem personal pentru a cumpăra ceea ce avem nevoie. Iată că aici veţi găsi toate titlurile de care aveţi nevoie pentru a vă crea acasă propriul univers al cunoaşterii. Cartea e calea către cunoaştere, e calea spre o viaţă poate nu mai bună, dar mai intensă mental. O minte care nu e antrenată mereu în lucruri pozitive se plafonează, îmbătrâneşte înainte de vreme. S-au făcut diverse cercetări asupra efectele cititului asupra creierul, şi toate au arătat că cititul nu poate avea decât beneficii asupra activităţii nervoase. Cercetătorii de la Emory University’s Center for Neuropolicy din Atlanta au arătat că poveştile citite ne influenţează vieţile şi ne definesc personalitatea.

Citind am simţit şi eu cum cresc aripi în mine. M-am regăsit pe mine,am prins aripi să pot zbura spre lumi pe care nu le-am văzut şi poate nu le voi vedea decât în cărţi, am prins rădăcini în aventura cunoaşterii, am descoperit caractere, emoţii, vise, m-am aventurat fără frică într-o lume plină de mistere. Vă invit să vă regăsiţi şi voi într-un univers al cărţilor, e mult mai distractiv decât orice altă variantă online de socializare.
Mereu citim pe diferite reţele de socializare, ne încărcăm cu diferite informaţii luate la întâmplare, dăm like-uri doar pentru a primi la rândul nostru like-uri, dar oare ştim ce citim, rămâne ceva în mintea, în sufletul nostru, seara când ne aşezăm în pat? Citim haotic lucruri care nu ne luminează creierul şi conştiinţa. Uităm să citim o carte cu coperţi şi foi, o carte în care de multe ori ne regăsim pe noi, şi ne ajută să ne transformăm. Închei cu un citat care spune totul despre cărţi: ,, Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii''(Andrei Pleşu)

marți, 20 mai 2014

Nu am timp...

Salutare, salutare! Într-o fugă vă salut şi vă spun că sunt bine, doar că am fost prinsă în multe proiecte, multă muncă la serviciu, plus o răceală teribilă, plus muncă, şi iar muncă. 

Revin curând cu noi veşti!

 Vă îmbrăţişez cu drag, îmi e atât de dor să vă citesc, însă se pare că timpul se joacă cu mine şi cu nervii mei.

Vă doresc multă linişte sufletească, se pare că pe lângă bani, de linişte are nevoie oricine în această lume nebună, nebună.


luni, 12 mai 2014

Viata e o roată

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise u
șa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, a
șa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet
și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învă
țat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet…!
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…!
Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că
știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…
În sfâr
șit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mul
ți ani, cu un pahar de lapte”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie
și fericită îl binecuvanta pe doctor pentru că-i salvase viața…
Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat…

sursa: Andrei Laslau

sâmbătă, 10 mai 2014

Bate vântul


Lipsa de inspiraţie din ultimul timp şi-a cam pus amprenta asupra blogului meu. Cam bate vântul, de fapt crivăţul prin el. 
Ce-i drept nici starea mea psihică nu e prea bună. De ce? Pentru că tot aştept ca anumite lucruri să se schimbe, aştept de mult timp un ajutor de Sus, însă parcă totul e împotriva mea.

Oare lucrurile bune se întâmplă doar oamenilor buni? Cert este că stau prost la capitolul credinţă şi răbdare, însă când aştepţi ca anumite lucruri să se întâmple şi totul e negru în jurul tău, începi să crezi că Dumnezeu te pedepseşte poate cu un scop. 

Nu ştiu ce să mai zic, la mine speranţa e în moarte clinică.


luni, 5 mai 2014

O felie cu untură de bursuc doriţi?

Tot căutând pe net diverse, ajungi să găseşti di toate pentru toţi. 

Aţi auzit de untură de bursuc? Dar de urs? Da, există, şi o puteţi comanda la nişte preţuri destul de piperate.

În totala mea obscuritate nu ştiam că există aşa ceva. Anyway..

Untura de bursuc sau în termeni populari ,,viezure'' ar fi bună pentru sistemul respirator: bronşite, astm, etc, are efect benefic asupra sistemului endocrin, nervos, osos şi muscular,etc, etc. Mai multe citiţi aici

.Preţul unturii de bursuc? Cam 110 ron kilogramul . 

Cum se extrage untura de bursuc? Citez,, Practic, ei(bursucii) sunt adormiţi cu somnifere introduse în hrană, şi li se face o lipoaspiraţie fiind extrase circa 700 grame de untură de la fiecare animal.'' Mai multe aici

Bursucii ,deci sunt anesteziaţi şi chinuiţi pentru a li se extrage celebra untura. Asta în cazurile în care nu sunt omorâţi direct, aşa cum se laudă un tip pe net, că untura e provenită de la bursucii omorâţi de el...

În fine, n-aş încerca untură de peşte, de bursuc, de urs, de ce o fi NEVER EVER. 

VOI??


duminică, 4 mai 2014

Plouă

Nu am mai scris demult, nici nu am avut timp, nici inspiraţia necesară. 

Aş vrea să cred că totul se va rezolva, că voi vedea soarele de după nori, că voi vedea lucrurile aşezate în viaţa mea, însă totul este incert.



S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...