Tipuri de părinţi

Pentru că sunt mămică, şi ies zilnic în parc cu băieţelul meu, mai vezi, mai auzi câte ceva. Aşa că vă reprezint două tipuri de părinţi pe care le-am observat chiar săptămâna trecută, şi culmea în aceeaşi zi însă din lipsă de timp nu am avut timp să vă exemplific mai multe.

 TIPUL GLOBUL DE CRISTAL
Pe când eram în pădure..o fetiţă de 1 an si 8 luni, repet 1 an şi 8 luni, de mână cu mama ei a luat nişte pietricele şi i-a dat unei fetiţe mai mari în ochi. Tatăl fetiţei mai mari, pur şi simplu era să o bată pe fetiţă şi pe mama ei, a făcut un adevărat circ, că nu e educată fata, că fata ei nu a făcut NICIODATĂ aşa ceva. Cum naiba la 1 an si 8 luni să fie educată, când la vârsta aceea sunt total neştiutori, şi nu fac nimic cu intenţie rea???!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu am văzut în viaţa mea un tip mai încuiat, nu ştiu cum l-o fi suportat nevasta-sa, că mie dacă îmi făcea aşa..îl dădeam DRACU la propriu! Cum adică să îmi împingă mie copilul, şi să se mai şi repeadă la mine???? Femeia a încercat să îi explice că fata ei nu a făcut-o cu intenţie, că sunt copii, nimic tipul o ţinea sus şi tare..că nu îşi educă fata, că el stă mereu cu fata lui, că o supraveghează, un nebun şi jumătate! Cred că dacă ar fi fost după el..o băga pe fata lui într-un glob de cristal, şi ar fi ţinut-o acolo până la 18 ani!

TIPUL LASĂ-MĂ SĂ TE LAS..

Eu întotdeauna am fost în urma lui Bubu, niciodată nu am stat pe bancă, şi l-am supravegheat de la distanţă, pentru că e copil. Acum mai stau şi eu 2 minute pe bancă, dar mereu sunt cu ochii pe el, nu-mi scapă nimic!
O mămică îşi lăsase copilul..care nu avea mai mult de 1 an şi 5 luni, pe rampele acelea pentru biciclete, skate-uri, iar ea stătea la un kilometru de el, că de era soare acolo unde se juca baieţelul. Eu stăteam pe bancă, şi Bubu se plimba cu trotineta lui în jurul meu, însă de când l-am văzut pe cel mic, mai aruncam un ochi şi la el, pentru că cei mari veneau cu rolele, bicicletele pe acolo.. Bineînţeles, că la un moment dat, un băiat mai mare l-a călcat pe picioruş cu BICICLETA. Pur şi simplu mi-a stat inima în loc! Noroc însă că nu i l-a rupt! Cum poţi ca mamă să stai la un kilometru şi să îţi laşi bebeluşul care deabea merge pe o rampă de metal..unde poate să îşi spargă gura, să cadă, să vină cei mari cu rolelele, bicicletele şi să treacă peste el..la cât e de mic? Am stat ceva în parc, şi ea n-avea nicio treabă, chiar m-am uitat..îl lăsa singur şi ea stătea de TAINĂ, cum se zice pe la noi..Până la urmă i-a atras un domn atenţia să aibă grijă, că poate îl lovesc cei mari, dar nu cred că a băgat la cap. Aşa mamă iresponsabilă n-am văzut niciodată!

Eu nu ştiu ce tip de părinte sunt, dar prefer să cred că sunt undeva la mijloc, adică întodeauna am fost de principiul că e copil, poate să mai lovească şi el pe cineva, sau să fie lovit, dar nu m-am certat niciodată cu niciun părinte, dar nici nu l-am lăsat nesupravegheat. L-am urmărit mai mult din umbră, că de trebuie să aibă şi el sentimentul de libertate, de independenţă, că e şi el bărbat:).

Însă sunt fel de fel de oameni, şi mai ales părinţi.

Numai bine!