Suflet de femeie

Să fii la modă astăzi e atât de uşor, dar oare ce este moda? Moda cu siguranţă a devenit un moft, însă e fashion ceea ce te face să te simţi bine.

,,Mda...se privi Elena în oglindă, ascultând la radio ultimele cuvinte ale prezentatorul despre modă. Puţin ruj, aa. să nu uit rimelul, şi mai ales un pic de culoare în obraji nu strică. ’’

Era mulţumită de felul în care se aranjaze pentru marea întâlnire cu Cosmin. ,,Hmmm, oare îmi va putea citi în ochi toată dragostea ce i-o port? Oare voi putea să-l privesc în ochi fără să mă ruşinez toată? ’’

Era îndrăgostită, mai îndrăgostită decât a fost vreodată, îl iubea, cu pasiune şi dăruire de ceva vreme încoace, poate de când se ştia.

Era o zi superbă de mai, iar Elena se plimba pe faleza Dunării. Dunărea se oglindea tainic în ochii ei albaştii, iar soarele zâmbea firav dintre nori suficient cât să facă din acea zi una perfectă pentru plimbat. În timp ce păşea alene pe faleză, Elena se gândi să-şi caute în geantă mica ei agendă unde îşi nota gândurile, unde mai scria câte o poezie. Nu era o geantă prea mare, suficientă însă cât să cuprindă în ea toată viaţa ei..aşa cum îi plăcea ei să creadă..cheile de la apartament, agendă, telefonul mobil, trusa de farduri, şerveţele, şi vreo câteva chestii inutile. Într-un buzunar ascuns, stâteau nelipsite petalele unui trandafir, pe care Cosmin i le dăruise cândva pe când ei erau doar doi şcolărei de clasa a II-a. Geanta aceasta era atât de plină de secrete, ca şi sufletul ei. Pe când scotocea în micuţa geantă roşie, un copil trecu în fugă, şi îi răsturnă geanta cu tot ce se afla acolo.

,,O, nu, azi chiar nu e ziua mea norocoasă’’, îşi spuse ea, privind cum săculeţul cu petalele de trandafiri stătea răsfirat pe asfalt printre lucrurile ei.

,,Dă-mi voie să te ajut, se auzi o voce cunoscută de bărbat. Copiii acestia..îi spuse Cosmin.’’

,,Da,nu face nimic’’ reuşi Elena să răspunda, ruşinată că el avea să vadă săculeţul ei cu trandafiri, şi agenda cu poezii.

,,Îţi mulţumesc, Cosmin pentru ajutor’’, şi plecă să se ridice, însă băiatul o prinse firav de mână şi îi spuse: ,,Ştii poţi spune multe doar privind geanta unei femei, însă atunci când îi vezi şi conţinutul e ca şi cum ai pătrunde într-o cameră secretă a feminităţii, iar ceea ce am văzut mi-a plăcut. Geanta ta e delicată asemenea ţie, e plină de parfum, de poveste, de poezie’’..şi uite aşa unul lângă celălălt păşeau timizi sub soarele de mai care le zâmbea ştrengăreşte.

Elena se mai uită încă o dată în oglindă. De pe umerii ei, nu lipsea geanta ei roşie, plină de secrete, cea care purta înăuntrului ei nu doar toată viaţa ei,ţi săculeţul plin de petale de trandafiri, ci şi o nouă filă de dragoste.

Mă joc şi eu cu cuvintele, cu proza, şi particip uite aşa la Concursul organizat de REEIJA, magazin online ce oferă genţi din piele. 

Timp şi vise

Salutare tuturor!
Vacanţa mea nu prea e vacanţa, cred că e un du-te vino de la ţară la oraş, însă e bine cu ocazia asta mai postez şi eu pe blog. Cred că aşa e când ai două case, un copil, un job care şi când eşti în vacanţă te mai bântuie. Plus că am de învăţat pentru grad, în august am examenul scris. Plus că trebuie să ajung în Bucureşti, am găsit un doctor bun(SPER) pentru alergii la spitalul MALAXA. La mare nu cred că ajung. Dar am planuri mari, trebuie să mă înscriu la MASTER. Trebuie, deşi eu caut ceva la distanţă, şi pe bani puţini, şi nu prea găsesc. Când eram prin liceul visul meu era să termin o facultate, masterul , şi apoi doctoratul, şi să devin critic literar. M-am plafonat, visele mele s-au stins o dată cu căsnicia, venirea pe lume a lui Bubu, divorţul. De atunci, e o luptă profundă strict pentru supravieţuire. Dar visele mele? Cred că dacă nu le faci pe toate la timpul lor, uneori e prea târziu să le mai faci.

O săptămână minunată!

Floricele...MFC

PARTICIPAŢI ŞI VOI LA MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE CHIAR AICI

Cu bine

Dragele mele, o să intru într-un concediu nici prea lung, şi nici prea scurt de pe bloggăreală, aşa că nu o să vă mai plictisesc prea mult pe aici. Plec într-o binemeritată vacanţă, la mine acolo la ţărănoaia, mai am în plan să ajung şi pe la mare, dar în iulie cu siguranţă voi pleca cu Bubu la Timişoara, pentu a afla şi o a doua părere legat de alergia lui. La ţărănoaia n-am internet, n-am reuşit să îmi iau laptop, multe planuri nu mi-au reuşit. Plec dezamăgită, cu un gol în suflet, voi mai reveni din când în când atunci când voi ajunge în oraş.
Promit să îmi reiau activitatea în forţă, din toamnă.

Vă mulţumesc pentru toate gândurile frumoase, vă îmbrăţişez pe toate chiar şi virtual, şi vă doresc o vacanţă cât mai liniştită, şi fie ca visele voastre să vi se împlinească încet..încet, sau mai repede.



P.S. Şezlongul de mai jos vă aşteaptă. Profitaţi de vară la maxim!

sursa

CU BINE, aceeaşi Fairytale!

Aşteptând vacanţa cu trenul din Franţa

Mă tot gândesc despre ce aş mai putea scrie, şi sincer azi e luni, chiar n-am nicio tragere de inima..

 De-abea aştept să vină vacantă  pentru că deja merg pe sistemul robot şi ală fără baterii Duracell.  
Anul acesta am avut grupă mică, şi sincer teroriştii aştia cum îi alint eu, mi-au secat toate energiile. Grupa mică e cea mai grea pentru că vin direct din familie, de multe ori fără nicio deprindere formată, şi e foarte dificil să lucrezi cu ei. Însă sunt şi adorabili, pentru că sunt la vârsta când sunt atât de naivi, cred că tot ce zboară se mănâncă.

Oare de ce au mai prelungit anul şcolar cu o săptâmână? Oare i-om scoate doftori??  Nici ei nu mai au chef, nici noi ca si cadavre didactice ce trăim de la o lună la alta cu un salariu...miiiiiiiiiiiiic de nu-l vezi. 
Şi totuşi atâta dorinţă de a scăpa de copiii lor din partea părinţilor nu am văzut ca anul acesta. Pur şi simplu îi aduc la grădiniţă bolnavi, deşi ele cocoanele n-au serviciu, da de' cafeaua, ţigările, telenovele nu se pot consuma decât în lipsa copiilor.Copiii pe care îi aduc dormind pe ei, de bolnavi ce sunt,  cu febra, şi duhnind a tutun...Îmi e lehamite de astfel de părinţi...Cum oi putea să faci asta, sau să fumezi cu copilul de faţă?

La liceu nu se mai duc de ahaaaa nu ştiu cât timp, dar pe mine azi m-au întrebat: ,,Doamna, da'putem venii şi vineri?'' Iar eu în gândul meu: ,, Da, dragele mele, veniţi şi vineri, şi sâmbătă, şi duminică, şi de Rusalii, că o să-mi ridice aştia statuie în faţa grădiniţei, şi copiii voştrii vor pleca de aici direct la Oxford..''Le-am răspuns politicos, că nu îi aduc, pentru că avem şedinţă. Dacă m-ar fi întrebat vreo mamă care ar fi avut serviciu, normal că îi spuneam să-l aducă, dar nu casnicele mele nu îşi pot bea cafeaua cu pruncii lor,şi îi aduc la creştere.
 Menţionez că lucrez pe program normal, şi nu am nicio mom care să lucreze...

Azi sunt rea, da, însă..pur şi simplu aud mămici care spun că acasă copiii îi innebunesc, şi că îi aduc la grădiniţă să scape de ei, şi că ce rău e că luăm vacanţa. Sincer, am ajuns noi educatoarele un fel de baby sitter. 

Cum poţi să ai această atitudine faţă de copilul tău, adică e al tău..bun, rău, obraznic, e al tău, dar educă-l, nu-l lăsa doar în faţa TV, sau calculatorului şi tu stai la cafea cu vecinele. E adevărat, toate simţim ca mame că uneori copiii noştri ne înnebunesc, dar eu nu văd în grădiniţa un mod de a scăpa de el, de a-l aduce mort-copt la grădi, ci un mod de a se educa şi de a socializa cu copii de vârsta lui. Am spus de multe ori părinţilor la şedinţe că a sta în aceeaşi cameră cu copilul nu înseamnă a-ţi petrece timp cu el, ci jucaţi-vă, citeşte-i ceva, desenează, vorbeşte-i, etc...

În concluzie, aştept vacanţa!

Foc stins

sursa foto

Mi-e sete de nori, prin plânsetul lor

să picure şi lacrimile mele.

Prin fulgerele cerului,

s-alerge şi furia mea,

învolburată de păcate

să se sfarme într-un copac.

Ghimpii-mi înţeapă tălpile ude

Iar sângele curge pe pământul însetat.

Aleargă-n praf gânduri curate
Curând o să se-ntunece şi ele.

Un curcubeu rătăcit mai ţine loc

De pat pentru străinii stropi de rouă.

Nu plouă, de ce-ar ieşi un curcubeu?

Poate-a uitat de el şi Domnul

Şi-l lasă liber în zările cerului.

Ca o pasăre în lanţuri mă zbat

Penele albe întinate-mi sunt de sânge

Lanturile grele îmi sfărâmă oasele

Aripile au obosit să bată

Închid ochii şi visez că iubesc.

                                                                                                           By Fairytale

Un pic de sadism...Happy week-end (23)

OK, deci m-ai prins, ce zici Pisi iubito, de o plimbare sub clar de lună, noi doi..

Ţi-am spus de atâtea ori să nu mă mai înşeli, acum tacă-ţi fleanca!!!

Aşa, mami..ţine-l să-i dau, NENOROCITUL...

Cred că mi-a rămas mâncare printre degete...MASCULII AŞTIA, nu mai apreciează o felină de calitate, se uită după toate ţopârlanele...Las' că i-am arătat eu!

Participaţi şi voi la Happy week-end aici la draga noastră Elly