Ar trebui sa fiu mai increzatoare, insa cred ca sufar...Da, da sufar de pesimism.
Cat mi-as dori sa vad jumatatea plina a paharului, dar la mine paharul e mereu gol, sau mereu plin de ganduri negre.
Trec printr-o perioada destul de grea, si simt ca nu imi e bine nici fizic, nici psihic. Poate nu ar mai trebui sa acord o atata importanta unor lucruri de nimic. Dar lumea e atat de rea, iar eu simt ca uneori sunt prea buna si naiva pentru lumea in care traim. Iar uneori sunt atat de rea, incat nu ma recunosc. Poate rautatea mea e o consecinta a rautatii din jurul meu, cine stie?
Analizele mi-au iesit varza din nou, nu ca mi-ar fi iesit vreodata bine, dar de data aceasta ,ma simt rau fizic. Trebuie sa le repet. Probabil si organismului meu ii ajunge atata stres, atatea suparari, atatea rautati.
Sunt intr-un stres continuu, am atatea de facut, si nici o tragere de inima. In loc sa fac ce trebuie scriu aiurea pe blog. Mi-as dori sa fug, sa fug in lumea larga, sa imi iau copilul, si atat. Sa nu imi mai pese de nimeni si de nimic, sa nu mai privesc in urma, sa uit. Trecutul de cele mai multe ori ne da tarcoale, si ne invenineaza sufletul.
As vrea sa privesc cu incredere la ziua de maine, dar imi e frica sa mai visez. Imi e frica sa mai iubesc, mi-am inchis sufletul si tot ce pot face e sa ma resemnez si sa cred ca dragostea nu exista. Dragostea o cream noi, e doar o iluzie, un sentiment atat de efemer..
Cum as mai putea avea curaj sa iubesc cand sufletul meu de copil a fost de atatea ori calcat in noroi? Cum as mai putea iubi cand sufletul mi-a fost atat de pangarit de oameni care n-au stiut sa iubeasca copilul si femeia din mine?Asa ca imi inchid sufletul si refuz sa mai iubesc. O sa privesc totul cu detasare, ca si cum in jurul meu ar fi doar piatra, nu oameni vii.
Singurul pe care il voi iubi neconditionat e baiatul meu. El este singurul care imi da putere mereu, si singurul pentru care merg mai departe, si nu voi da voie nimanui sa-mi pangareasca ingerasul cu minciuni, cu iluzii de familie fericita..
Suntem doar eu si el!
O melodie care imi aminteste cat suntem de singuri, si ca nu gasim niciodata, sau poate mai greu un suflet care sa ne completeze si sa citeasca dincolo de trup...dincolo de spatiu si timp, unde nu exista decat suflet.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Citesc cu mare interes gândurile voastre