Se implinesc 23 de ani de la Revolutie. 23 de ani, in care tara noastra se zbate in saracie. 23 de ani in care numai bine nu ne-a fost.
Atatia oameni nevinovati au murit in decembrie 1989. Soti, tati, sotii, mame, un destin frant, o jerta inutila pentru o Romanie mai buna. Cu totii au crezut ca ne va fi mai bine fara Ceausescu. Suntem liberi, avem acces la presa, carti, magazine, dar oare avem cu ce? Suntem mai inchisi ca niciodata, ne zbatem in saracie, multi suntem la limita supravieturii. Singura scapare o gasim de multe ori peste hotare. Dar nici acolo lucrurile nu prea mai merg.
Guvernele care s-au perindat dupa '89 nu au stiut decat sa fure, sa distruga economia atat de infloritoare in epoca lui Ceausescu.
Aveam 3 ani la Revolutie. Nu imi amintesc nimic, insa de la parintii mei, de la rude, de la atatia oameni, stiu ca a fost bine.
Cu atata nesimtire se afiseaza politicienii la televizor si ne mint ca ne va fi mai bine. Atatea asa zise vedete isi etaleaza prostia,mizeriile, bogatia la televizor. Pentru ce suntem obligati sa suportam asta? Pentru ce? Pacat ca nu mai avem curajul sa iesim in strada ca acum 23 de ani si sa ne spunem pasurile, nenorocirile, necazurile. Suntem o tara pe cale de disparitie, vanduta strainilor, ingropata in datorii.
Sa ne gandim in aceasta perioada si la cei care au murit pentru noi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Citesc cu mare interes gândurile voastre