,, ..astăzi nu-ţi scriu, ci tac. Vreau să te privesc de astă dată lung, lung, lung şi tu să-mi citeşti din ochi tot ce nu pot spune: cât te iubesc.''
Aşa îi scria Lucian Blaga viitoarei lui soţii Cornelia Brediceanu, singura femeie pe care a iubit-o.
Multă lume îl clasează pe Mihai Eminescu ca fiind poetul lor preferat, pentru mine Lucian Blaga este cel care reuşeşte să îmi transmită mult mai multe decât orice alt poet pe care l-am citit.
Închei cu o poezie de-a lui pe care o ador:
Lumina
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumină
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipa:
o sete era de păcate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
O întrebare, şi promit că închei: Care este poetul vostru preferat?
