Viaţa oferă doar celui care cere

Am avut un an plin ca orice alt om de pe Planetă. N-aş vrea să fac o clasificare a eşecurilor şi realizărilor mele pentru că sunt multe în ambele cazuri. 

Pot spune că a fost anul schimbărilor. Anul în care am spus STOP şi am luat-o de la capăt. Am spus STOP certurilor dintre mine şi ai mei, şi am plecat după mult timp din nou spre o nouă casă, spre un nou început. Deşi nu e casa mea, aici mă simt acasă după mulţi ani de rătăcire. 
Simt că am ajuns la un echilibru cu mine însămi, iar eu ca o balanţă dezechilibrată ce sunt, am nevoie de siguranţă, de certitudini în viaţa mea. 

A fost un an al războaielor. Cel mai mult m-am războit cu mine însămi, şi cu Dumnezeu. Îi ceream socoteală pentru nefericirea din viaţa mea, iar apoi plină de mustrări de conştiinţă Îi ceream iertare.Până când de nicăieri a apărut HIM, cel care avea să devină parte din sufletul meu. Pentru că a fost acolo când am avut nevoie de el, pentru că a crezut în mine când alţii m-au călcat în picioare, pentru că m-a iubit aşa cum sunt...nebună:) Pentru că e lângă mine în orice moment, pentru că aleargă în gândurile mele şi când nu e prezent fizic, pentru că trăiesc alături de el fiecare moment cu intensitate maximă. Pentru că văd în el un bărbat capabil să meargă până la capătul lumii doar pentru a-mi smulge un zâmbet, pentru că văd în el un erou gata să se ia la trântă cu orice, şi oricine pentru a fi împreună.

A fost da, şi un an al iubirii, poate că Dumnezeu s-a săturat să mă tot audă plângându-mi de milă, şi a zis..Ia şi tu aici bărbatul pe care îl aşteptai. şi mai taci odată!!:))

La serviciu a fost un nou început, sunt cam dezamăgită de lipsa de apreciere din partea părinţilor, de înţepăturile colegelor, dar ce nu ştiu toţi e faptul că Hurrem e mic copil pe lângă mine.Glumeam, însă acest film chiar mă inspiră...Mă face să calc de multe ori pe cuiburi de vipere cu zâmbetul pe buze!

Iubesc, şi sunt iubită. Iubesc cu dăruire un puiuţ care mi-a luminat viaţa din clipa când am ştiut că sunt însărcinată. Bubu e raţiunea mea de a fi, şi sincer am avut multe războaie împreună, şi ştiu că vom mai avea, dar întotdeauna va fi sufletul meu, şi nu voi renunţa niciodată să îi fiu alături, chiar şi atunci când voi fi o bunicuţă zbârcită.De ce? Pentru că familia e singura avere a unui om pe acest pământ. Lucrurile materiale sunt trecătoare, dar familia şi dragostea nu se pot cumpăra.

De la anul care vine, îmi doresc doar sănătate, şi un pic de noroc, pentru că îmi dau seama cât sunt de bogată...am un copil minunat, un bărbat pe care îl iubesc şi mă iubeşte, un loc de muncă, un loc unde mă simt acasă, ce mai pot cere lui Dumnezeu? Noroc să ne facem încet, încet o căsuţă a noastră, şi sănătate pentru a ne construi cu dragoste un viitor frumos!

VĂ MULŢUMESC DIN INIMĂ PENTRU CĂ MI-AŢI FOST 

ALĂTURI ÎN ACEST AN!

VĂ UREZ UN AN NOU PLIN DE REALIZĂRI FRUMOASE, 

SĂNĂTATE, MULTĂ IUBIRE, ŞI PUTEREA DE A MERGE 

CONTRA CURENTULUI!

sursa

U and me..RIO

sursa imaginii

SoriN vă aşteaptă cu mai multe REFLEXII ÎN OGLINDĂ

Ho, ho, ho

Sărbători pline de căldură, linişte, sănătate, bucate alese şi multă iubire alături de cei dragi vă doresc din tot sufletul!

Vă mulţumesc tuturor pentru că mi-aţi fost alături în acest an, iar azi nu puteam să nu spun marii mele familii virtuale un

,, Crăciun fericit''! 

Iubire şi lebede

sursa

Se spune că lebedele îşi aleg partenerul pe viaţă. 

Poate de aceea îmi plac lebedele, pentru gingăşia, şi fidelitatea lor. Deşi unii cercetători zic că nu e chiar adevărată fidelitatea acestor păsări minunate, vreau să cred că măcar ele, ca fiinţe ale cerului îşi aleg jumătatea pe viaţă. 

Ar fi frumos, dacă şi în viaţa reală am vedea mai mulţi oameni căsătoriţi pentru totdeauna, decât divorţaţi. Dar noi nu suntem lebede, ci oameni care din când în când uităm să fim oameni.

A venit iubitul meu, nu ştiu dacă aţi văzut artificiile, dar ele cu siguranţă sunt, cel puţin în sufletele noastre.

Lebede..RIO

sursa

Participă şi tu la Reflexii în oglindă

Viaţa de cuplu..HW

Îmi e dor, atâta dor de iubitul meu, am intrat pe ultima sută de metri şi aştept cu nerăbdare ca week-end-ul următor să-l petrecem împreună...vor fi cele mai frumoase 3 săptămâni, şi cred cele mai reuşite sărbători de până acum, pentru că după mult timp simt că l-am găsit pe cel lângă care aş vrea să îmbătrânesc.

Dar dacă e HAPPY WEEK-END, merg acolo şi câteva glumiţe..despre...hai să fie viaţa de cuplu din nou.

ANUNŢ FOARTE IMPORTANT!

sursa

Cum se descrie o relaţie dintre doi îndrăgostiţi care au făcut marele

 pas şi s-au căsătorit:

- În primii cinci ani soţia tace şi îşi ascultă soţul;

- În următorii cinci ani soţul tace şi îşi ascultă soţia;

-În următorii cinci ani nu mai tace niciunul, dar ascultă vecinii.

NEVESTE DISPERATE

sursa

Doi îndrăgostiţi se sărutau cu pasiune în văzul tuturor pe o 

bancă dintr-un parc din centrul oraşului. La un moment dat un 

individ se aşază lângă ei şi începe să o fixeze pe femeie. Iubitul 

acesteia se face că nu observă la început, trece cu vederea cât 

poate, apoi nu se mai poate abţine şi răbufneşte:

- De unde atâta tupeu, stai şi te uiţi la iubita mea cu mine lângă tine!

Bărbatul uşor sfios îi răspunde: 

- Îmi cer mii de scuze, dar trebuie să ii cer soţiei cheile de la casă.

sursa

Mac,mac...R.I.O

SoriN vă aşteaptă cu mai multe Reflexii în oglindă

La mare, la soare...

Participaţi şi voi la Miercurea fără cuvinte

Ştiu că sunt proastă..

Azi am avut o zi super agitată la serviciu, cred că exact când nu te simţi bine fizic se întâmplă ceva care să te dea peste cap. Am început bine de luni.În fine trecem şi peste asta..

Referitor la tot ce s-a întâmplat azi şi nu numai cred că uneori calităţile par defecte.De ce? Pentru că părinţii mei aşa cum sunt ei cu n defecte m-au înzestrat cu mult prea mult bun simţ. Iar acest bun simţ al meu, mă opreşte să fiu nesimţită cu cine merită. Mi-aş dori să ştiu să dau replica celui care o merită şi să-i plătesc omului cu aceeaşi monedă, însă mintea mea nu e odihnită ca cea a prostului. 

Am un colectiv de vipere, nu de femei bugetare care în loc să îşi vadă de propria meserie, de propriile vieţi te muşcă atunci când nu ai niciun chef de prostia lor veninoasă.

Vorba lui Creangă...

O seară plăcută!

Mame şi tătici

M-am gândit la un subiect ,, light'' de exemplu bărbaţi şi femei, mame şi taţi, mame şi copii. 

Hmmm..începem cu ceva vise: 

VISUL ORICĂREI FEMEI

Două prietene stăteau de vorbă:

-Mi-aş dori un bărbat loial, altruist, calm, răbdător, care să ştie să mă asculte.

-Cumpără-ţi un câine!

VISUL ORICĂRUI COPIL

VISUL ORICĂRUI BĂRBAT: Sutienul care se deschide atunci când baţi din palme!!!

DIFERENŢE CLARE ÎNTRE MAMĂ ŞI TATĂ ÎN EDUCAŢIA COPIILOR:)))

sursa

Dar să nu ne pierdem speranţa ...Mai sunt şi tătici devotaţi

sursa

sursa

Poza de mai jos e superbă, cred că până la urmă, mama e cea care te poartă în suflet mereu şi ar duce pe umerii săi orice povară ca puiului ei să îi fie bine!

sursa

E WEEK-END, aşa că Elly vă aşteaptă la HAPPY WEEKEND.

La mulţi ani, Fairytale!

A trecut un an de la Revenire.Nici mie nu îmi vine să cred cum a zburat timpul. Blogul meu a crescut zi de zi mai mult şi mai mult.  
Am trecut prin multe, am fost tristă, veselă, calmă, plină de regrete, sau vise, dar mereu aceeaşi Fairytale.

Astăzi aş vrea să mulţumesc unor persoane importante, care mi-au fost alături în acest an de blogging şi pe care deşi nu le cunosc personal, mi-au atins sufletul cu vorbele, poveştile, bucuriile sau tristeţiile lor.

Elly Weiss, ai fost prima persoană care mi-a vizitat blogul, şi cred că tot tu mi-ai lăsat şi primul comentariu, am găsit în tine un om deosebit, cu care mă asemăn în multe privinţe, poate fiind amândouă balanţe, şi blonde pe deasupra:))

Mona Smiles m-ai molipsit cu buna ta dispoziţie, cu optimismul tău, căldura ta interioară răzbate dincolo de imagini şi scris.

Carmen îţi mulţumesc pentru încurajările tale, pentru faptul că mi-ai dezvăluit anumite aspecte din începuturile tale, şi aşa am înşeles că uneori lucrurile bune vin atunci când te aştepţi mai puţin.

Minnie dragă la început am crezut că eşti o domnişoară de vreo 20 de ani, poate pentru că dinamismul şi încrederea răzbat din rândurile tale.

Nice... of Doamne în câte poveşti şi rânduri de-ale tale nu m-am regăsit, am descoperit în tine o femeie puternică, şi totuşi atât de sensibilă, o adevărată luptătoare.

Sunt mulţi cărora aş vrea să le mulţumesc pentru că acest an au fost alături de mine..Aceştia au fost..
Iulisa cea misterioasă cu a ei luni plină de soare..

SoriN cel înţelept cu vinerea plină de reflexii..

Adelina  stimata doamnă cu nişte ochi superbi albaştrii care m-a înfruptat cu o zeamă delicioasă

Angi eşti o mamă deosebită, şi o mamă puternică, mai impresionat cu povestea ta, de aceea multă sănătate băieţelului..


Anca Vranceanu cu gândurile ei frumoase..

Foto de inginer care m-a încântat cu ale ei poze şi gânduri..

SpunsiEu cu ale ei rânduri spumoase, şi mai ales opere de artă.. 

Tina cu modul ei frumos de a vedea viaţa, cu dorul ei de casă,de ţară...

Floarea Bunica, o bunicuţa tare simpatică care m-a uns la suflet cu anumite vorbe spuse atunci când am avut nevoie de o vorbă bună.

Coco  şi buna ei dispoziţie...

Dacă am uitat pe cineva îmi cer scuze, aşa ca mulţumesc şi celor care nu i-am menţionat aici.

Aş vrea să îi mai mulţumesc îngerului meu, şi să îi spun că îl aştept acasă de sărbători..Te iubesc, iubitul meu! 


VĂ INVIT PE TOŢI la o felie de tort şi un pahar de şampanie!

sursa

În loc de La mulţi ani România!

Nu mă simt astăzi patrioată...Îmi e ruşine faţă de oamenii care au murit ca noi să fim liberi, şi pentru ce? Pentru a ne scălda în mizerie, şi sărăcie? Şi oare sarmalele, şi fasolea pe care ei, politicienii le servesc cu atâta patos în această zi sfântă ne vor face mai sătui, mai buni? Oare se va schimba ceva mâncând acele sarmale, şi dănţuind pe muzică de lăutari? Sarmale achiziţionate şi ele pe bani publici, pe banii  mei munciţi şi răsmunciţi.

Nu pot schimba legi, sunt mult prea nînsemnată pentru a schimba ceva în această ţară pe care o iubesc aşa cum e ea. 

Indiferent cu cine am votat, rezultatul a fost acelaşi, fiecare vine îşi face treaba fără să-i pese de un biet medic care iese dintr-o tură şi intră în cealaltă, fără să le pese de sărmanii oameni care vin la spital în speranţa că se vor face bine, şi ies din spital în coşciug pentru că doctorii ori prea obosiţi, ori din lipsă de ceea ce le trebuia, ori pentru că cei buni sunt deja în străinătate, iar cei care au rămas uită să mai fie doctori, şi devin măcelari. 

Celor de la putere nu le pasă de un amărât de profesor, care câştigă cât să nu moară de foame, şi care este umilit de proprii elevi care îşi etalează hainele de firmă, iar el profesorul deabea îşi permite o haină MADE IN CHINA şi aia luată pe datorie. Unde e decenţa şi respectul faţă de profesori? 

Cui să îi pese de oamenii de geniu ai ţării, pe care îi vedem la ştiri...că au ajuns la N.A.S.A., la nu ştiu ce universităţi de elită de peste hotare, şi vai ce ne mai mândrim cu ei, atunci, să vezi emisiuni pe Realitatea de te doare capul! Dar NIMENI, nimeni nu se întreabă oare de ce au plecat din dulcea noastră Românie? De ce nu s-au afirmat aici în România? DE CE? Pentru că statul nu dă doi bani pe cultură, pe oamenii importanţi care au ceva de zis, de făcut pentru omenire, întreaga societate promovează modele ca Bianca Drăguşanu, piţipoance şi piţiponci pe bandă. Ce-mi pasă mie de ce s-a despărţit X de Z? 

Cui îi pasă de bietul muritor care câştigă un salariu minim pe economie, şi care atunci când vine Moş Nicolae, nu are ce să le aşeze în ghetuţe copiilor? 

Cui îi pasă de copiii noştrii care nu au niciun viitor în ţară, ce vor face ei, unde vor lucra ei, când ei politicienii desfiinţează TOT, dar TOT!????

Ca naţie am ajuns să ne îngrămădim pe la moaşte în speranţa că Dumnezeu va avea milă de nişte bieţi amărâţi, oare de ce nu se duc la Biserică şi atunci când nu e vreo sărbătoare, bănuiesc că Dumnezeu e acolo şi atunci! Am ajuns să dăm şpagă peste tot, şpaga a devenit un fel de sport naţional.Ne îngrămădim la reduceri de 2 lei la supermarket.Cumpărăm tot de la second, şi în rate, cred că dacă ar fi mâncarea la second am cumpăra şi de acolo! 

Singura soluţie a rămas pentru mulţi emigrarea, ajungem să facem muncile cele mai grele şi de jos, să fim cârpa de şters a europenilor, pentru că EI măcar ne plătesc mai bine. Nu poţi trăi decent în ţara ta cu un salariu de 200/300 euro.

sursa

Poate vor veni vremuri mai bune, pe care eu cu siguranţă nu le voi vedea, poate nici copiii mei, poate cine ştie ce generaţia va avea o viaţă mai bună.

Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare şi mulţi oameni de vază ai ţării noastre cu siguranţă se răsucesc în mormânt să vadă că ceea ce au apărat cu sudoare, şi sânge se duce de râpă.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA?????

sursa