 |
| sursa foto |
Mi-e sete de nori, prin plânsetul lor
să picure şi lacrimile mele.
Prin fulgerele cerului,
s-alerge şi furia mea,
învolburată de păcate
să se sfarme într-un copac.
Ghimpii-mi înţeapă tălpile ude
Iar sângele curge pe pământul însetat.
Aleargă-n praf gânduri curate
Curând o să se-ntunece şi ele.
Curând o să se-ntunece şi ele.
Un curcubeu rătăcit mai ţine loc
De pat pentru străinii stropi de rouă.
Nu plouă, de ce-ar ieşi un curcubeu?
Poate-a uitat de el şi Domnul
Şi-l lasă liber în zările cerului.
Ca o pasăre în lanţuri mă zbat
Penele albe întinate-mi sunt de sânge
Lanturile grele îmi sfărâmă oasele
Aripile au obosit să bată
Închid ochii şi visez că iubesc.
By Fairytale
Frumoase versuri si felicitåri dacå-s scrise de tine :-)
RăspundețiȘtergereMultumesc Ella, da sunt scrise de mine!
ȘtergereAi talent! :))
RăspundețiȘtergereSper:) Multumesc pentru apreciere!
Ștergeretoate la timpul , lor , nu ??? :)
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult imaginea/ideea curcubeului liber :) Foarte frumoasa metafora!
RăspundețiȘtergereSi cum ai incheiat mi-a placut.
E frumoasa poezia. Imi pare rau ca n-am fost pe aici sa citesc la timp. Am fost plecata niste zile.