Cred că ajunge cât m-am plâns de viaţa mea sentimentală. Ajunge! Ce atâta văicăreală? Pentru cine?Pentru ce? M-am săturat de bărbaţi care spun că mă iubesc..îmi doresc tot binele din lume, însă nu mişcă niciun deget pentru mine. M-am săturat de aceleaşi replici banale. M-am tot gândit dacă am eu o problemă, dacă sunt o fiinţă atât de mizeră încât să nu merit iubire, şi mi-am dat seama că cei care au fost în viaţa mea pr şi simplu nu m-au meritat. Sunt mult mai bună decât vor fi ei vreodată. Pentru că eu am un suflet..un suflet care ştie să iubească, care e trist, care e fericit, un trup şi un suflet într-un om care deşi are mii de defecte, e un om minunat .Iar cei care nu au văzut asta la mine, sunt doar nişte pămpălăi, nişte neica nimeni, care habar nu au să aprecieze femeia de lângă ei.
Va veni şi el odată, poate, iar dacă nu va veni, va trebui să îmi accept soarta.
Până atunci, vreau să trăiesc aşa cum pot, aşa cum vreau! Am pentru cine, am pentru ce!
Spuneam si la "Cercul morţii"...copilul nu trebuie sa-ti simta starea de nefericire. Cel putin acum, ca este destul de micut. Poti juca putin teatru pentru el...stii ca se poate. :)
RăspundețiȘtergereNu astepta nimic de la nimeni. Oamenii vorbesc mult si fac foarte putin. Majoritatea nici macar de empatie nu sunt capabili... E destul de trist dar asta este.
Ma bucur ca macar nu incerci sa-ti mai faci iluzii. Daca va fi sa vina ceva bun...va veni.
Te pup! :)
Ai dreptate, nu trebuie sa asteptam nimic de la nimeni. Chiar si cei dragi ne vor dezamagi one day.
RăspundețiȘtergere