.jpg)
Umbre pe asfalt...
Postarea participă la REFLEXII ÎN OGLINDĂ.
Detalii la SoriN
vineri, 29 noiembrie 2013
miercuri, 27 noiembrie 2013
.jpg)
duminică, 24 noiembrie 2013
Fană Clementine
Ador clementinele, şi mai ales ador perioada în care ele au cel mai bun gust..adică de sărbătorile de iarnă.Se spune că aceste delicioase fructe au fost descoperite prin 1902 de către părintele Clement Rodier în grădina unui orfelinat din Algeria.De aici oare şi numele de clementine? Alte surse ne asigură că aceste fructe au fost create de Louis Charles Trabut, prin 1900 din încrucişsarea portocalului cu mandarinul. În fine nu ne interesează asta.
Ceea ce este important de ştiut, e faptul că sunt bogate în vitamina C, Potasiu şi Calciu, şi nu trebuie să lipsească din dieta zilnică în timpul anotimpului rece, deoarece sporesc imunitatea, şi astfel creşte rezistenţa organismului împotriva răcelilor.
Ceea ce nu ştiaţi despre aceste fructe e faptul că:
- ajută în curele de slăbire, deoarece conţin doar 40 calorii.Super deci să tot mănânci clementine!
-întăresc sistemul imunitar, şi reduc efectul alergiilor, deci sunt bune pentru BUBU.
- fiind bogate în vitamina C, A, şi E pot fi folosite în diverse măşti pentru piele, sau consumate ca atare, pentru a reduce ridurile şi vergeturile...Super şi acest punct, că doar îmbătrânesc şi eu.
-pentru cei cu pietre la rinichi se recomandă consumul a câte 5 clementine pe zi.Mă bag şi la acest punct că am şi eu neiscava probleme.
-aceste fructe sunt bogate în betacaroten astfel că îmbunătăţesc vederea, cam am nevoie că sunt cam chioară, adică MIOAPĂ.
-scad colesterolul din sânge.
ÎN CONCLUZIE SĂNĂTATE CLEMENTINICĂ!
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
VIAŢA CASNICĂ..HAPPY WEEK-END..
De când m-am măritat cochetez cu bucătăreala...Mă chinuie talentul rău, da' rău de tot.
Salată de conopidă în versiunea HAPPY.Artă, nu?:)
Dacă vi s-a făcut poftă vă ofer şi vouă o felie..:)
ATENŢIE !
NOTIFICARE PENTRU GOSPODINE
NU UITAŢI că o sticlă modestă de votcă, pe lângă faptul că înfrumuseţează masa, ascunde şi eventualele rateuri culinare.
Pe când îmi făceam plimbarea zilnică...văd o maşină care calcă un cocoş..
Şoferul o linişteşte pe gospodina îndurerată: ,, Voi face totul ca să nu simţiţi pierderea!
,,Atunci, vă rog să poftiţi în curte, găinile sunt deja nerăbdătoare.''
DIN VIAŢA CASNICĂ
THE END..
POSTAREA PARTICIPĂ LA HAPPY WEEK-END AICI LA ELLY
vineri, 22 noiembrie 2013
joi, 21 noiembrie 2013
ACASĂ..
De vreo săptămână mă macină o cruntă durere de cap.Iar azi nu mi-a dat pace indiferent ce am luat, probabil stresul şi supărările îşi spun cuvântul.
Nu suntem din fier, iar eu am prostul obicei să pun totul la suflet, să mă consum din orice. Ieri cred că am plâns vreo 15 minute în hohote de nu mă puteam opri...şi mă mai mir de ce mă doare capul...
Vă mulţumesc pentru încurajări, ştiu că trec toate, dar aici pe blog îmi pot exprima toate nemulţumirile, dar şi bucuriile.Asta sunt cu bune şi cu rele, e singurul loc unde pot fi eu aşa cum sunt în realitate, numai pentru oamenii dragi.
Acasă..Acasă nu mai e locul unde am crescut şi am trăit 27 de ani, acasă e locul unde nimeni nu mă arată cu degetul, unde nimeni nu îmi strigă nişte greşeli absolut normale în viaţă, unde nimeni nu mă jigneşte inutil.
Nu sunt vreo sfântă, nici nu am pretenţia că nu am greşit niciodată faţă de nimeni, am greşit mult faţă de părinţii mei, poate influenţată de reacţia lor faţă de alegerile mele.Mama mea nu a ştiut decât să ţipe la mine, să îmi strige vrute şi nevrute, niciodată nu a stat de vorbă cu mine, face to face să îmi vorbească aşa cum ar trebui să vorbească un părinte cu copilul ei...
Iar faptul că iubitul meu e departe mă dezarmează total.
Am nevoie să mă strângă în braţe, şi să îmi spună că mă iubeşte.AM NEVOIE DE TINE, încât uneori simt că mă sufocă lipsa ta.
Nu suntem din fier, iar eu am prostul obicei să pun totul la suflet, să mă consum din orice. Ieri cred că am plâns vreo 15 minute în hohote de nu mă puteam opri...şi mă mai mir de ce mă doare capul...
Vă mulţumesc pentru încurajări, ştiu că trec toate, dar aici pe blog îmi pot exprima toate nemulţumirile, dar şi bucuriile.Asta sunt cu bune şi cu rele, e singurul loc unde pot fi eu aşa cum sunt în realitate, numai pentru oamenii dragi.
Acasă..Acasă nu mai e locul unde am crescut şi am trăit 27 de ani, acasă e locul unde nimeni nu mă arată cu degetul, unde nimeni nu îmi strigă nişte greşeli absolut normale în viaţă, unde nimeni nu mă jigneşte inutil.
Nu sunt vreo sfântă, nici nu am pretenţia că nu am greşit niciodată faţă de nimeni, am greşit mult faţă de părinţii mei, poate influenţată de reacţia lor faţă de alegerile mele.Mama mea nu a ştiut decât să ţipe la mine, să îmi strige vrute şi nevrute, niciodată nu a stat de vorbă cu mine, face to face să îmi vorbească aşa cum ar trebui să vorbească un părinte cu copilul ei...
Iar faptul că iubitul meu e departe mă dezarmează total.
Am nevoie să mă strângă în braţe, şi să îmi spună că mă iubeşte.AM NEVOIE DE TINE, încât uneori simt că mă sufocă lipsa ta.
ACASĂ E LOCUL UNDE TE SIMŢI ACASĂ...
miercuri, 20 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
S-ar putea sa iti placa
