Se afișează postările cu eticheta Bubu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bubu. Afișați toate postările

joi, 7 august 2014

Jucării pentru copii, NU jocuri pe tableta!

,,Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată.'' Tom Stoppard

Creştem mari, ne pierdem inocenţa, şi totuşi copiii noştri se pricep de minune să ne aducă aminte de bucuria simplă de a fi copil. 

Mă uit la Bubu şi îmi dau seama cât de uşor poate fi fericit: îl bucură o maşină, o frunză, un băţ cu care umblă prin nisip, un melc găsit în iarbă, şi atunci mă bucur şi eu cu el. Prin copilul meu, îmi retrăiesc copilăria, îmi aduc aminte cât de frumos este să fii un copil fără griji, nevoi, serviciu şi stres.

Bubu a crescut, nici nu mi-am dat seama cum la 4 ani deja face puzzle-uri. A devenit chiar pasionat de aşa ceva, eu cu siguranţă la vârsta lui nu eram aşa isteaţă. Ce mai, copiii din ziua de azi ne întrec mult în inteligenţă, pentru că au toate condiţiile să îşi dezvolte isteţimea!

Cred că lui Bubu i-ar plăcea un cort cu maşini pentru momentele când mergem la ,,Maia'' pentru că au început să îi placă jocurile de rol, îşi face cortul prin casă din cearceafuri, vorbeşte cu maşinile, cu animalele de pluş.Superb!

Vara încă nu s-a terminat, aşa că toţi copii ar trebui să se bucure de joacă şi de jucării în aer liber, de minge, de paleta de tenis, de un cort, de o bicicletă, şi nu de tablete sau telefoane, cum am văzut mai nou că fac unii părinţi. 

Copilăria înseamnă joacă în aer liber, alergat, mers pe bicicletă, ţipete, murdărie, căzături,  nu tablete sau jocuri pe calculator.

Copiii nu trebuie ţinuţi ca într-un glob de cristal, cum am observat că fac unii părinţi: ,,Nu pune mâna pe aia că te murdăreşti'', ,,Nu te aşeza pe nisip că murdăreşti rochiţa'', oare am uitat cum am fost şi noi, când eram copii?


duminică, 8 iunie 2014

Unde eşti, copilărie?




Copilăria, vârsta când nu aveam griji, vârsta când o păpuşă nouă era mai valoroasă decât tot aurul din lume. Îmi e dor de copilărie, de perioada în care totul părea posibil, totul era lapte şi miere, iar timpul era atât de preţios pentru că însemna încă puţin timp afară la joacă, sau încă puţin timp jucându-mă cu jucăriile mele.
Chiar dacă această perioadă a vieţii mele a trecut, o pot retrăi astăzi prin ochii copilului meu. Îmi aduc aminte astfel, cât de naivă eram şi eu, cum credeam că tot ce zboară se mănâncă, când găseam totul în nimic.

Din perlele lu' Bubu despre cum se fac copiii
Bubu: Mami, cum m-a adus barza şi m-a ,,băbat''(băgat) în burta ta?? 
Eu:....................................................................(tot gândindu-mă)......................................Pe gură.......cu ciocu))
Bubu:HI, hi...PE gulă(gură),cum aşa? De ce? 

P.S. Nu cred că m-a crezut, iar aceste DE CE-uri uneori mă blochează...

Postarea participă la BUNĂ DIMINEAŢA SOARE


S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...