Aş vrea să ştiu ceva concret în viaţa mea, să îmi pot face planuri, să visez, să pot zâmbi mai des, să mă bucur mai mult de viaţă. Nu aş vrea să mă plâng de problemele mele, poate am mai multe, sau mai puţine decât alţii, dar pentru mine sunt importante. De fiecare dată când am căzut, m-am ridicat, am mers mai departe, dar cu răni adânci în suflet.
Oare sunt atât de păcătoasă încât toate relele sunt pe capul meu? Dar ce vină are un copil nevinovat să fie mereu bolnav? Ce vină am eu dacă iubesc? Când se vor sfârşi problemele, şi când va apărea soarele şi pe strada mea? Se zice că Dumnezeu îţi dă pe măsura sufletului, să înţeleg Doamne că sunt atât de rea, încât merit doar lucruri rele? Probabil că da.
M-am săturat de oamenii răi din viaţa mea care la cea mai mică slăbiciune de-a mea mă atacă. M-am săturat să mă lupt cu răutatea şi prostia din jurul meu. Mă simt o străina, un extraterestru pierdut într-o lume în care pe primul loc stă a face rău celuilalt.A devenit un fel de sport naţional a-i săpa ce ceilalţi. M-am săturat de stresul de la serviciu, de colegele care mă sapă, aşa ca ancorez steagul tăcerii şi al indiferenţei. Să facă, să zică ce or vrea!
Ştiu că bucuria vine din suflet, însă când totul în jurul tău nu e cum ai vrea, începi să vezi totul negativ.Ştiu atât de multe lucruri teoretic, mai greu e cu practica.
Da, daca ai bafta de colegi "binevoitori" e greu de suportat. Stam la serviciu mare parte din timp, daca e si stresant... Nu stiu ce sfat sa-ti dau, probabil sa tratezi cu indiferenta problema e cel mai bine in cazul in care nu ai posibilitatea sa pleci in alta parte.
RăspundețiȘtergereCa Bubu e bolnavior e rau,dar se va face bine.Cu colegii sau colegele ar trebui sa -ti iei masca ignorantei.Sa vezi ar fi mai usor pentru tine.Nu trebuie sa privesti atat de tragic lucrurile,mai ales acum ,vor veni sarbatorile si trebuie sa te ridici.Te imbratises ca sa-ti dau putere sa le treci cu bine!
RăspundețiȘtergere