Mâine e ziua cea mare. Mergem la alergolog (sper că aceasta e denumirea corectă) cu Bubu, pentru că de ceva vreme alergia ne dă bătăi de cap, în sensul în care îi apar bubiţe pe corp şi se scarpină îngrozitor.
Până acum am văzut că e alergic la Acid nalidixic, înţepături de insecte, şi cred că şi polen, posibil unele dulciuri.
Sunt oarecum disperată pentru că nu e
zi în care să nu îi apară bubiţe, şi nici nu ştiu de la ce, pentru că mănâncă normal, mă feresc să îi dau dulciuri, sucuri din comerţ, însă fără rezultat.
Această alergie i-a apărut brusc după 2, 5 ani.Atunci când am început diversificarea cu introducerea treptată a alimentelor nu a avut nimic, deci chiar sunt surprinsă pentru că şi acum ca şi atunci mănânca la fel, adică aceleaşi tipuri de mâncăruri. Alergia lui se manifestă mai mult la ţară, decât la oraş.
Aveţi ceva sfaturi, soluţii, poate v-aţi mai întâlnit cu asemenea situaţii.
O să vă spun în zilele următoare ce am făcut.
luni, 13 mai 2013
Alergia la copii
Etichete:
alergia la copii
,
alimentatie
,
copii
sâmbătă, 11 mai 2013
Happy weekend (18)
Dunărea văzută de pe terasa Mănăstirii Sf.Ana
Mănăstirea Sf.Ana din Orşova
O parte din Orşova, Dunărea, şi sus Mănăstirea Sf.Ana
Acesta a fost o parte din week-end-ul meu special.Postarea se înscrie
aici la Elly la Happy Weekend
Etichete:
happy week-end
,
manastirea sfanta ana
,
orsova
,
timp liber
vineri, 10 mai 2013
Reflexii în oglindă
Cu siguranţă nu sunt reflexii în oglindă..doar umbre:)
My shadow. Dacă Sorin crede că nu mă încadrez în temă o să şterg înscrierea la blogging-ul interactiv.
joi, 9 mai 2013
Din viaţa conjugală :) mică poveste
Un tip îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni. În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui.
La câteva zile după ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia:
- Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai
- Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai
sprijinit permanent. Ştii ceva?
- Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare.
- Cred că îmi porţi ghinion!!! ... PLEACĂ...
O poveste luată de pe net, nu ştiu să vă zic sursa :)
miercuri, 8 mai 2013
Miercurea fără cuvinte(19)
Etichete:
flori
,
miercurea fara cuvinte
marți, 7 mai 2013
Tipuri de părinţi
Pentru că sunt mămică, şi ies zilnic în parc cu băieţelul meu, mai vezi, mai auzi câte ceva. Aşa că vă reprezint două tipuri de părinţi pe care le-am observat chiar săptămâna trecută, şi culmea în aceeaşi zi însă din lipsă de timp nu am avut timp să vă exemplific mai multe.
TIPUL GLOBUL DE CRISTAL
Pe când eram în pădure..o fetiţă de 1 an si 8 luni, repet 1 an şi 8 luni, de mână cu mama ei a luat nişte pietricele şi i-a dat unei fetiţe mai mari în ochi. Tatăl fetiţei mai mari, pur şi simplu era să o bată pe fetiţă şi pe mama ei, a făcut un adevărat circ, că nu e educată fata, că fata ei nu a făcut NICIODATĂ aşa ceva. Cum naiba la 1 an si 8 luni să fie educată, când la vârsta aceea sunt total neştiutori, şi nu fac nimic cu intenţie rea???!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu am văzut în viaţa mea un tip mai încuiat, nu ştiu cum l-o fi suportat nevasta-sa, că mie dacă îmi făcea aşa..îl dădeam DRACU la propriu! Cum adică să îmi împingă mie copilul, şi să se mai şi repeadă la mine???? Femeia a încercat să îi explice că fata ei nu a făcut-o cu intenţie, că sunt copii, nimic tipul o ţinea sus şi tare..că nu îşi educă fata, că el stă mereu cu fata lui, că o supraveghează, un nebun şi jumătate! Cred că dacă ar fi fost după el..o băga pe fata lui într-un glob de cristal, şi ar fi ţinut-o acolo până la 18 ani!
TIPUL LASĂ-MĂ SĂ TE LAS..
Eu întotdeauna am fost în urma lui Bubu, niciodată nu am stat pe bancă, şi l-am supravegheat de la distanţă, pentru că e copil. Acum mai stau şi eu 2 minute pe bancă, dar mereu sunt cu ochii pe el, nu-mi scapă nimic!
O mămică îşi lăsase copilul..care nu avea mai mult de 1 an şi 5 luni, pe rampele acelea pentru biciclete, skate-uri, iar ea stătea la un kilometru de el, că de era soare acolo unde se juca baieţelul. Eu stăteam pe bancă, şi Bubu se plimba cu trotineta lui în jurul meu, însă de când l-am văzut pe cel mic, mai aruncam un ochi şi la el, pentru că cei mari veneau cu rolele, bicicletele pe acolo.. Bineînţeles, că la un moment dat, un băiat mai mare l-a călcat pe picioruş cu BICICLETA. Pur şi simplu mi-a stat inima în loc! Noroc însă că nu i l-a rupt! Cum poţi ca mamă să stai la un kilometru şi să îţi laşi bebeluşul care deabea merge pe o rampă de metal..unde poate să îşi spargă gura, să cadă, să vină cei mari cu rolelele, bicicletele şi să treacă peste el..la cât e de mic? Am stat ceva în parc, şi ea n-avea nicio treabă, chiar m-am uitat..îl lăsa singur şi ea stătea de TAINĂ, cum se zice pe la noi..Până la urmă i-a atras un domn atenţia să aibă grijă, că poate îl lovesc cei mari, dar nu cred că a băgat la cap. Aşa mamă iresponsabilă n-am văzut niciodată!
Eu nu ştiu ce tip de părinte sunt, dar prefer să cred că sunt undeva la mijloc, adică întodeauna am fost de principiul că e copil, poate să mai lovească şi el pe cineva, sau să fie lovit, dar nu m-am certat niciodată cu niciun părinte, dar nici nu l-am lăsat nesupravegheat. L-am urmărit mai mult din umbră, că de trebuie să aibă şi el sentimentul de libertate, de independenţă, că e şi el bărbat:).
Însă sunt fel de fel de oameni, şi mai ales părinţi.
Numai bine!
TIPUL GLOBUL DE CRISTAL
Pe când eram în pădure..o fetiţă de 1 an si 8 luni, repet 1 an şi 8 luni, de mână cu mama ei a luat nişte pietricele şi i-a dat unei fetiţe mai mari în ochi. Tatăl fetiţei mai mari, pur şi simplu era să o bată pe fetiţă şi pe mama ei, a făcut un adevărat circ, că nu e educată fata, că fata ei nu a făcut NICIODATĂ aşa ceva. Cum naiba la 1 an si 8 luni să fie educată, când la vârsta aceea sunt total neştiutori, şi nu fac nimic cu intenţie rea???!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu am văzut în viaţa mea un tip mai încuiat, nu ştiu cum l-o fi suportat nevasta-sa, că mie dacă îmi făcea aşa..îl dădeam DRACU la propriu! Cum adică să îmi împingă mie copilul, şi să se mai şi repeadă la mine???? Femeia a încercat să îi explice că fata ei nu a făcut-o cu intenţie, că sunt copii, nimic tipul o ţinea sus şi tare..că nu îşi educă fata, că el stă mereu cu fata lui, că o supraveghează, un nebun şi jumătate! Cred că dacă ar fi fost după el..o băga pe fata lui într-un glob de cristal, şi ar fi ţinut-o acolo până la 18 ani!
TIPUL LASĂ-MĂ SĂ TE LAS..
Eu întotdeauna am fost în urma lui Bubu, niciodată nu am stat pe bancă, şi l-am supravegheat de la distanţă, pentru că e copil. Acum mai stau şi eu 2 minute pe bancă, dar mereu sunt cu ochii pe el, nu-mi scapă nimic!
O mămică îşi lăsase copilul..care nu avea mai mult de 1 an şi 5 luni, pe rampele acelea pentru biciclete, skate-uri, iar ea stătea la un kilometru de el, că de era soare acolo unde se juca baieţelul. Eu stăteam pe bancă, şi Bubu se plimba cu trotineta lui în jurul meu, însă de când l-am văzut pe cel mic, mai aruncam un ochi şi la el, pentru că cei mari veneau cu rolele, bicicletele pe acolo.. Bineînţeles, că la un moment dat, un băiat mai mare l-a călcat pe picioruş cu BICICLETA. Pur şi simplu mi-a stat inima în loc! Noroc însă că nu i l-a rupt! Cum poţi ca mamă să stai la un kilometru şi să îţi laşi bebeluşul care deabea merge pe o rampă de metal..unde poate să îşi spargă gura, să cadă, să vină cei mari cu rolelele, bicicletele şi să treacă peste el..la cât e de mic? Am stat ceva în parc, şi ea n-avea nicio treabă, chiar m-am uitat..îl lăsa singur şi ea stătea de TAINĂ, cum se zice pe la noi..Până la urmă i-a atras un domn atenţia să aibă grijă, că poate îl lovesc cei mari, dar nu cred că a băgat la cap. Aşa mamă iresponsabilă n-am văzut niciodată!
Eu nu ştiu ce tip de părinte sunt, dar prefer să cred că sunt undeva la mijloc, adică întodeauna am fost de principiul că e copil, poate să mai lovească şi el pe cineva, sau să fie lovit, dar nu m-am certat niciodată cu niciun părinte, dar nici nu l-am lăsat nesupravegheat. L-am urmărit mai mult din umbră, că de trebuie să aibă şi el sentimentul de libertate, de independenţă, că e şi el bărbat:).
Însă sunt fel de fel de oameni, şi mai ales părinţi.
Numai bine!
Etichete:
educatia copilui
,
tipuri de parinti
vineri, 26 aprilie 2013
Reflexii in oglinda
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)



