Când visele devin realitate

Pașii mă poartă pe cărări nebănuite, încât încep să mă întreb dacă verdele crud al ierbii și brazilor sunt doar o plăsmuire a imaginației mele? 


 Printre cărările de munte, simt că mă eliberez de pașii grei ce mă trăgeau în jos, și că încep pentru prima dată după mult timp să respir. Parcă uitasem în orașul aglomerat să respir, să prețuiesc fiecare respirație și secundă a vieții. Dar aici, e total diferit, aici respiri viața, sufletul brazilor seculari respiră pentru tine, pentru a te reîncărca cu energia pierdută printre stres, alergat la serviciu, gătit, și iar alergat de colo până colo pentru mai marele stăpân al vieții noastre: banul.



Aici, banul nu mai e stăpân, ci codrii verzi, iarba, dealurile care freamătă a vieții sunt cei care domnesc. 

Tot mergând, în cale îmi iese Ștefan cel Mare, sau să fie doar o plăsmuire a imaginației mele?  Caută un alt loc pentru o mănăstire. ,,Moldova nu e a mea, nici a voastră e a urmașilor urmașilor voștri. Prețuiți ceea ce aveți și duceți mai departe numele meu '', spune ca mai apoi să dispară fără să îi pot adresa o vorba. 

Apoi în fața mea brusc se înalță cea mai frumoasă mănăstire pe care mi-a fost dat să o văd: Oare e Voroneț? mă întreb eu. Albastrul infinit care mă poartă către o mare de liniște și calm îmi șoptește că da aici e Voroneț, mănăstirea unde a pășit și Ștefan cel Mare acum ceva timp. Dacă am murit, atunci aici este raiul pe pâmânt.

Oare ce îl face atât de unic acest albastru al mănăstirii? Să fie oare faptul că în el stă întreaga spiritualitate română, presărată ca o esență a ceea ce înseamnă iubire față de țară.

Merg mai departe și mă întâlnesc cu un pustnic. O bătrănă gârbovită i se adresează cu Daniel, cu siguranță el e sfătuitorul lui Ștefan și aceasta îi e chilia. Îi șoptește la ureche ceva, vorbe de neînțeles și mă privesc atent, apoi ca prin vis dispar amândoi. E ciudat, cum un om ar putea trăi într-o cămăruță de piatră,  dar privind în jur îmi dau seama că nu mai ai nevoie de nimic în afară de liniștea și verdele brazilor.

 Ies din chilie, și vreau să merg mai departe, dar o pasăre se abate asupra mea și tresar. Mă trezesc în patul meu, în țiuitul alarmei telefonului și încerc să caut pădurea, mănăstirea, chilia din visul meu, dar în camera mea nu e nimic. A fost doar un vis? Un vis prea frumos, îmi zic, închizând ochii și încercând să mai visez puțin.

Poate acest vis, nu a fost fără rost, căci de mult timp îmi doresc să ajung în Bucovina. Da, ar fi una dintre acele vacanțe speciale la care tânjesc de atâta vreme. Poate rădăcinile mele mă atrag către acea zonă, consider că în viața nimic nu e întâmplător, de aceea la vară în vacanță, voi alege o destinație de la noi din țară, chiar îmi doresc să vizitez Bucovina, iar prețurile sunt mai mult decât acceptabile. Acest vis cred că a fost un strigăt al dorințelor care zac latente în subconștientul meu de atâta amar de vreme.

Dacă nu voi mai avea răbdare până la vară, voi alege o evadare de week-end, cel mai tentant mi se pare să dau o fugă până în Bulgaria. Noroc că pe vacantespeciale.ro sunt multe oferte de turism atât din țară, cât și din străinătate.

Orice călătorie e o bună modalitate de a te regăsi, de a te cunoaște pe tine însuți, de a-ți reîncarca bateriile, astfel că indiferent de destinație, pornește doar la drum, vei fi surprins de ceea ce poți descoperi .

-O idee marca Spring SuperBlog 2016