sâmbătă, 26 octombrie 2013

Pentru dragostea noastră

Creaţia de mai jos nu îmi aparţine, nu vă pot spune sursa pentru că nu o cunosc, dar mi se pare una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste:

,,Pentru sufletul tău aş sădi stele în valurile frunzelor să cunoască şoaptele tainice de iubire.

Pentru dragostea ta aş lega cerul de pământ cu o rază de soare şi aş face focul să se amestece cu apa pentru naşterea iubirii veşnice şi arzătoare.

Pentru viaţa ta, aş muta munţii şi al seca mările, aş stinge soarele şi aş topi gheţarii.

Pentru dragostea noastră, m-aş preschimba în flori şi în fluvii, în mări şi oceane, în cer şi pământ, în noapte şi zi.''



Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, eşti şi vei rămâne cel care îmi luminează viaţa cu speranţă şi iubire. 
Cum aş putea să te răsplătesc vreodată pentru tot ceea ce faci pentru mine, decât iubindu-te zi de zi mai mult şi mai mult pentru tot restul vieţii mele?

Astăzi sunt mai romantică, e Happy Week-end deci Elly vă aşteaptă să vă înscrieţi.


joi, 24 octombrie 2013

Cu pletele/butoiul în vânt :) R.I.O.



Participă şi tu la Reflexii în oglindă

Marionete?

Oare scrie pe fruntea mea proastă? Simt că sunt luată de fraieră în ultima vreme, mă simt ca o minge de ping pong pe care fiecare o aruncă de ici până colo după bunul plac, şi nu mai pot!! VREAU LINIŞTE! Oricât încerc să îmi menţin echilibrul simt că o iau pe arătură şi explodez la propriu. La serviciu stres, acasă fiu-meu mă întoarce pe toate părţile, şi fiind doar eu cu el, simt că nu mai pot fizic şi psihic, maică-mea dintr-o parte, fostul soţ pe altă parte, grijile zilei de mâine....şi uite aşa uneori simţi că nu mai poţi. Am mai spus cred de vreo 10 ori că nu mai pot? Mai zic a 11-a oară..nu mai pot.

Visez la o casă a mea, la linişte, la o familie împlinită..dar toate acestea uneori mi se par un vis mult prea îndepărtat. Pentru că ştiu că Dumnezeu nu prea a fost darnic cu mine, şi am avut mai multe necazuri decât zâmbete. De ce e darnic doar cu unii, şi cu alţii mai puţin? 

Cred că noi oamenii suntem oarecum nişte marionete, pe care Dumnezeu le jonglează, când eşti sus, când eşti jos, niciodată nu eşti pe deplin mulţumit, şi toate aceste încercări pentru ce? Pentru a ajunge în rai, pentru a demonstra că meriţi să intri în rai? Cu siguranţă, prea puţini o să intrăm în rai, pentru că atunci când eşti jos, uiţi să priveşti cerul, şi îţi pierzi orice speranţă.



luni, 21 octombrie 2013

Caută să ajungi un soare

De foarte multe ori când intru pe blog, uitându-mă la numărul de persoane care îmi vizitează blogul constat că foarte multă lume citeşte articolul despre cel mai bun alergolog din România, şi sincer îmi creşte inima ştiind că poate acel articol este de ajutor cuiva. Mie personal, dna doctor Carmen Bunu mi-a readus liniştea şi sănătatea fiului meu.

De aceea, azi, vreau să încep ziua cu dreptul, şi să cred că fiecare gest al nostru contează, fiecare vorba bună poate aduce un zâmbet cuiva, fiecare zâmbet poate vindeca răni..

Eu văd viaţa ca un carusel, ca o roată care se tot învârteşte, trecem şi prin bune şi prin rele, dar trebuie să avem grijă ca uneori, lucrurile rele pe care le-am făcut se întorc inevitabil asupra noastră. F.M Dostoievski spunea ,,Caută să ajungi un soare, şi atunci are  să te vadă toată lumea''.

Să încercăm să luminăm din când în când şi viaţa celor din jurul nostru, şi aşa o să ajungem mai aproape de soare.


Acest articol participă la Bună dimineaţa soare cu bunăvoinţa Iulisei!


sâmbătă, 19 octombrie 2013

Trece vremea...Happy week-end

Cât de repede trece timpul, am ajuns să îmi măsor anii mei în vârsta lui Bubu. Azi am constatat cu uimire că Bubu meu a crescut. Şi nu pentru că nu mai încape în hainele de anul trecut, ci prin simplul fapt că de la zi la zi văd că ştie,face şi mă întreabă n lucruri.

Azi am observat cum s-a urcat el singur ca să ajungă la tobogan, lucru pe care nu îl făcea cu puţin timp în urmă. Tot azi am fost şi la un mic spectacol de circ, şi dacă până nu demult era speriat de agitaţie, de lucruri noi, a stat timp de aproape 2 ore pironit cu ochii la scenă. Da, şi uite aşa uit de toate boroboaţele pe care le face, de tot ce e rău în jurul meu şi îmi dau seama că viaţa mea nu e atât de urâtă. Şi când mai ştiu că am un suflet care, deşi e departe de mine, mă iubeşte necondiţionat, atunci pot adormi zâmbind.

Am două suflete fără de care nu pot trăi...Bubu şi iubitul meu..sau iubitul meu şi Bubu.

VĂ IUBESC, DRAGII MEI!



POSTAREA PARTICIPĂ AICI LA ELLY LA HAPPY WEEK-END

vineri, 18 octombrie 2013

Ştirea zilei...e week-end

După o săptămână mai mult decât oribilă, cu discuţii,mutre, fasoane la serviciu.. iată că a venit şi week-end-ul. 



Pe scurt la serviciu am ajuns femeie de serviciu, şi din câte îmi aduc eu aminte la ultimul control psihologic(noi prin educaţie suntem des controlaţi la tărtăcuţă să vadă aştia dacă mai avem toate ţiglele pe casă) nu sufeream de tulburări de personalitate. Şi dăi şi luptă, şi luptă că şi eu sunt a dracului de mor când vreau şi ştiu că am dreptate. De' e greu să fii şi femeie de serviciu în ziua de azi, le era greu la două femei să schimbe câţiva copilaşi de haine la somn, greu să se ducă să-i supravegheze la toaletă.E grele frate, munca! Într-un final, au pus posteriorul la munca, după ce m-am mai răţoit un pic la ele, şi după ce le-am reclamat la sus numita directoare. Directoare care şi ea la rândul ei, mă trăsese de mâneca să pun şi eu mâna să ajut copiii la îmbracat, că de aceea am făcut o facultate, şi n cursuri de perfecţionare ca în loc de educatoare să fiu baby sitter. Ruşinicăăăăăăăăăă doamnei directoare şi colegelor mele doamnele tanti de scârbiciu, pardon serviciu, sau îngrijitoare, sau ce or fi, că oricum sunt de decor.

Bine că s-a terminat totul cu bine, mi-am mai revenit după plecarea iubitului, asta după ce am umplut vreo 2-3 ligheane, dar aşa e când iubeşti. 

VĂ DORESC UN WEEK-END MINUNAT! E WEEK-END AŞA CĂ PROFITAŢI DE EL DIN PLIN! Eu am de gând să mă relaxez din plin.




duminică, 13 octombrie 2013

Imagine

Nu credeam că iar dragostea poate durea atât de rău. Nu credeam că voi plânge iar din dragoste..pentru tine, pentru că tu ai plecat de lângă mine. Dar nu ai plecat pentru că nu mă iubeşti, ci doar pentru simplul motiv că aici în România visele nu pot deveni realitate. Ne-am încăpăţânat să ne facem un viitor, o casă a noastră pentru a nu sta cu nişte părinţi care oricum nu ne-ar înţelege. Te-ai încăpăţânat să pleci peste mări şi ţări pentru noi, dar m-ai lăsat pe mine în urmă. Iar lipsa ta doare, doare atât de tare.Mai bine, nu te-aş fi lăsat să pleci, acum când deabea te-am găsit. 

Ai plecat, dar ai luat cu tine sufletul meu, şi cum o să treacă timpul până când te voi ţine iar în braţe? 

Sunt tristă, mă doare inima, simt că totul s-a prăbuşit în jurul meu, ştiu că mâine va fi mai bine, dar astăzi pur şi simplu mă sufocă lipsa ta. Totul în jur îmi spune că nu eşti aici, sunt atât de neputincioasă, am uitat cât doare să iubeşti.

Te iubesc sufletul meu! 



miercuri, 9 octombrie 2013

Coffee time

De ceva vreme simt că nu mai am energie şi apelez la varianta sună o cafea, şi uite aşa mai savurez din când în când câte un 3 în 1, 2 în 1 nescafe. Recunosc nu sunt adepta cafelei, nu ştiu de ce, însă de fiecare dată când trec pe lângă un aparat de cafea salivez. Deşi e plină de chimicale, nu aş refuza niciodată o cafea de la aparat are un gust total diferit de cea la ibric. Şi ce nu pot refuza este o cafea Tchibo..tot de la aparat. Îmi aduce aminte de primele momente petrecute cu tine, dragostea mea.


Ce poate fi mai plăcut decât să savurezi o cafea bună alături de persoana iubită? 

Vă invit azi la o ceaşcă virtuală de cafea, şi mi-ar plăcea să aflu ce amintiri vă încearcă atunci când savuraţi cafea preferată?




duminică, 6 octombrie 2013

Să fim iar copii

Nu e sâmbătă, dar e duminică aşa că haideţi să ne amuzăm un picuţ cu copiii? Nu sunt nişte drăcuşori, pardon drăgălaşi?















Ar fi bine să mai fim iar copii, poate am privi altfel lucrurile, poate ne-am aminti să zâmbim şi să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii. 

Postarea participă la Elly cea isteaţă, chiar aici la Happy Week-end



vineri, 4 octombrie 2013

Un pic de soare după nori

Bun regăsit, drage bloggeriţe! Spun drage, pentru că nu prea sunt citită de masculi feroce, probabil se plictisesc de la primele rânduri citind micile mele drame.


Sunt bine, am avut o săptămână groaznică, dar încet, încet lucrurile revin la normal. Orice început e greu, însă trebuia să pornesc de undeva, departe de o familie care nu mă susţine necondiţionat. 



Oare părinţii n-ar trebui să îţi ierte orice, şi să găseşti înţelegere la ei? La urma urmelor nu am omorât pe nimeni! 

Când Bubu va fi mare, voi fi acolo lângă el, indiferent de orice. 
Pentru că părinţii au obligaţia să fie necondiţionat alături de copiii lor, chiar şi când copiii au 40 de ani şi greşesc.







S-ar putea sa iti placa

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...